Fondată in 1920

Arhivă

Nicoale Țurcanu – 100 de ani de la naștere

În ziua de 22 ianuarie 2018 a avut loc o serată de omagiere a lui Nicoale Țurcanu, desfășurată sub genericul „Ce rost să mor pentru nimică, când pot trăi pentru idei”. Evenimentul a fost organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova și Muzeul Național de Literatură „M. Kogălniceanu”. Moderator Arcadie Suceveanu, Președinte al USM.

În cuvântul său, moderatorul a subliniat că Nicoale Țurcanu poate fi numit un scriitor crucificat, fiindcă a avut un destin tragic: a ispășit opt ani de Gulag tocmai în ținuturile de la Marea Albă, iar la întoarcere a fost neîndrăptățit în continuare, fiind marginalizat la periferia literaturii. În concluzie, Arcadie Suceveanu a menționat că nu se poate afirma că scriitorul, nevoit să se autoexileze în satul său natal, Nezavertailovca, în Transnistria, a fost totalmente uitat (la Alba-Iulia i-au apărut postum 7 volumașe din opera sa, cu o prefață a lui Ion Diordiev), dar nici nu are recunoștința pe care ar fi meritat-o.

Vasile Malanețchi, directorul MNL „M. Kogălniceanu”, a prezentat expoziția de carte și fotografii, consacrată scriitorului evocat, precum și traiectul biografic.

Mihai Cimpoi a amintit că Petrea Cruceniuc și Petrea Darienco au fost cei care l-au ajutat pe poet, în perioada sovietică, să editeze 2 plachete de versuri, unicile apărute în timpul vieții autorului.

Loghin Alexeev-Martin, unul dintre persoanele care s-au îngrijit de moștenirea literară a lui Nicoale Țurcanu, a dat citire unei scrisori pline de amărăciune, în care este vizată figura odioasă, în viziunea poetului, a lui Emilian Bucov, acesta din urmă fiind acuzat de excluderea poetului de la Nezavertailovca din circuitul literar.

Nepoata scriitorului, Maria Moldovanu, a relevat că moșul său nu le-a povestit niciodată lor, copiilor, despre șederea sa în Gulag.

Andrei Strâmbeanu a accentuat ideea că Nicoale Țurcanu a traversat două gulaguri: unul siberian și altul acasă.

Valeria Florea-Dascăl a relatat despre tatăl său, care a avut un destin oarecum asemănător: fiind absolvent al Universității din Leningrad, a trebuit să se retragă într-un sat. În plus, tatăl său și Nicoale Țurcanu s-au intersectat în 1944 la Tiraspol, când lucrau la biblioteca din oraș.

Vladimir Beșleagă a spus, spre finalul evenimentului, că are obiceiul să învețe pe de rost câte o poezie din poeții săi preferați și Nicoale Țurcanu face parte din acest grup privilegiat: prozatorul a învățat poezia Salutarea noastră, pentru care poetul fusese izgonit la Norilsk.