Fondată in 1920
Fondată in 1920
Gheorghe CINCILEI – 90 de ani de la naștere
(21 septembrie 1936 – 1 septembrie 1999)
Născut la 21 septembrie 1936, în satul Chetrosu, județul Soroca, Gheorghe Cincilei a fost istoric și critic de teatru, muzeolog, profesor și promotor al culturii românești din Basarabia. A studiat, între anii 1954 și 1959, la Facultatea de Limbă și Literatură Română și Franceză a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. Interesul său pentru teatru s-a manifestat încă din anii studenției, când, în perioada 1957-1958, a activat ca actor la Teatrul Dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți.
Și-a continuat activitatea profesională în domeniul culturii, ocupând, între 1961 și 1963, funcția de redactor-șef la Direcția artă a Ministerului Culturii, iar în anii 1963-1964 a fost director al Bibliotecii Naționale. Între 1965 și 1970 a condus Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău, instituție la a cărei constituire și dezvoltare a avut o contribuție esențială. A revenit la conducerea muzeului în perioada 1997-1999. De-a lungul carierei sale a mai activat în cadrul Uniunii Teatrale, între 1974 și 1989, iar în anii 1991-1997 a fost profesor la Institutul de Arte. A fost președinte al Ligii Criticilor Teatrali și membru al Senatului Uniunii Teatrale.
O direcție importantă a activității sale a constituit-o cercetarea istoriei teatrului și valorificarea contribuției oamenilor de scenă. A publicat monografia „Teatrul Național «V. Alecsandri» din Bălți” (1982), precum și volumul „Teatrul Republican de Păpuși «Licurici». O poveste a poveștilor” (1995). A semnat, de asemenea, studii și micromonografii consacrate unor personalități ale teatrului, între care Trifan Gruzin, Ecaterina Cazimirov, Domnica Darienco, Constantin Constantinov, Arcadie Plăcintă și Victor Gherlac. În cercetările, cronicile și recenziile sale a urmărit atât contribuția scriitorilor clasici la evoluția teatrului românesc, cât și procesele și tendințele vieții teatrale contemporane.
Gheorghe Cincilei a avut un rol deosebit și în dezvoltarea muzeografiei literare și teatrale. În calitate de director fondator al Muzeului Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”, a contribuit la constituirea patrimoniului instituției, la organizarea expozițiilor aniversare și a seratelor literar-muzicale consacrate scriitorilor clasici și contemporani. Prin inițiativa și implicarea sa au fost întemeiate Casa-muzeu „Alexandru Donici” din Donici (Orhei), în 1966, și Casa-muzeu „Alexei Mateevici” din Căinari, în 1968. În 1973, a fondat și Muzeul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, participând ulterior la organizarea și dezvoltarea altor instituții muzeale cu profil cultural.
Activitatea sa de promovare a patrimoniului literar și cultural românesc s-a desfășurat într-un context politic dificil. În 1970, a fost acuzat de autoritățile sovietice de naționalism și îndepărtat din funcția de conducere a Muzeului Literaturii. În anii următori, a continuat însă să susțină valorificarea culturii și memoriei românești din Basarabia, implicându-se, spre sfârșitul anilor 1980, și în mișcarea de renaștere națională.
Bibliografia sa cuprinde, pe lângă studiile de teatrologie, lucrări precum indicele biobibliografic „Donici, cuib de-nțelepciune” (1968, în colaborare), monografia „Teatrul Național «V. Alecsandri» din Bălți” (1982), volumul „Ukraina-Moldavia: Teatralinîe sveazi” (1984, în colaborare), „Teatrul Republican de Păpuși «Licurici». O poveste a poveștilor” (1995) și „M. Kogălniceanu. Cugetări, aprecieri” (1997, în colaborare).
Pentru activitatea sa în domeniul culturii i-a fost conferit titlul de Maestru Emerit în Artă.
Gheorghe Cincilei s-a stins din viață la 1 septembrie 1999, la Chișinău, cu puțin timp înainte de a împlini 63 de ani. A rămas în memoria culturală prin contribuția sa la cercetarea teatrului, prin efortul de constituire și protejare a patrimoniului muzeal și prin preocuparea constantă de a recupera, conserva și transmite memoria literară și teatrală a Basarabiei.
La mulți ani, cu multă sănătate, bucurii, inspirație și împliniri, adresăm poetei și publicistei Eugenia BULAT, cu prilejul aniversării a 70-a de la naștere!
Eugenia Bulat s-a născut în anul 1956, în satul Sadova, raionul Călărași. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. A activat în învățământ, în administrația publică, la Centrul Național de Creație Populară și la Agenția Națională de Presă „Moldpres”. În anii de afirmare a mișcării de renaștere și emancipare națională s-a implicat activ în viața publică, fiind primul primar ales în mod democratic în comuna sa de baștină după 1989.
Un loc aparte în activitatea Eugeniei Bulat îl ocupă susținerea și promovarea tinerelor talente. A fondat și a condus revista de cultură și creație a tinerei generații „Clipa siderală”, în jurul căreia s-a constituit un adevărat spațiu de formare literară, precum și Cenaclul „Iulia Hasdeu” și Concursul Național de Creație Literară cu același nume. Revista „Clipa siderală” a fost distinsă, în 2009, cu Premiul de Stat pentru Tineret în Domeniul Literaturii.
Parcursul său poetic se deschide editorial cu volumul „La Putna mi-e drumul” (1994), titlu care anunță deja una dintre coordonatele fundamentale ale creației sale: căutarea identității și raportarea la memoria culturală românească. Au urmat „Poeme de pe Valea Plângerii” și „Silabisind în tainele iubirii” (1996), „De dor de voi” (2000), „Scrisori de dragoste din Orașul Libertății” și „Stalactite” (2002). În paralel, autoarea s-a preocupat de fenomenul literar format în jurul revistei sale, publicând studiul „Erupția rostirii sau Generația Clipei siderale. Ideea națională, POEZIA” (2003) și îngrijind colecția „Sclipiri siderale”.
Încă de la primele cărți se configurează o poezie intens biografică și confesivă, în care experiența individuală este permanent traversată de istoria colectivă. Dorul, rana, memoria, țara, limba, sentimentul dezrădăcinării și nevoia adevărului alcătuiesc nucleul acestei lirici. Ion Vatamanu remarca, încă la volumul de debut, caracterul personal, intim și dramatic al drumului poetic, iar Gheorghe Vodă definea poemele Eugeniei Bulat drept inconfundabile, subliniind spontaneitatea, curajul, expresivitatea și amestecul de mirare și durere al scrisului său.
O etapă decisivă în evoluția scriitoarei este legată de experiența italiană. Între 2007 și 2012, Eugenia Bulat a trăit la Veneția, într-un autoexil care avea să transforme atât geografia, cât și substanța poeziei sale. Din această experiență se naște tripticul „Jurnalul unui evadat din Est”: „Veneția ca un dat”, „În debara. Al doilea jurnal al unui evadat din Est” și „Piatra de Ca’ Vendramin. Dialogurile străinei cu vechiul său prieten Alter. Al treilea jurnal al unui evadat din Est”. Adrian Dinu Rachieru vedea în această etapă o călătorie „de la Est către sine”, o renaștere prin poezie și apariția unei alte voci poetice, suspendate între două lumi. Vasile Gârneț considera tocmai această întâlnire dintre exod și Veneția culturală o etapă importantă în evoluția poetei.
Prin cărțile sale venețiene, Eugenia Bulat deschide totodată creația basarabeană către un dialog european. Volumele au cunoscut versiuni italiene, iar experiența dintre cele două limbi și culturi a devenit ea însăși materie poetică. Emilian Galaicu-Păun observa că traseul autoarei, pornind de la regăsirea valorilor românești și ajungând la asumarea unui orizont european, are și o valoare simbolică pentru intelectualitatea basarabeană.
Critica a remarcat constant în poezia Eugeniei Bulat întâlnirea dintre estetic și etic, dintre sensibilitatea vulnerabilă și atitudinea polemică. Geo Vasile o definește drept o conștiință civică militantă, capabilă să denunțe bolile sociale și abuzul, fără ca revolta să anuleze duioșia, iubirea sau fragilitatea.
De-a lungul timpului, creația și activitatea culturală a Eugeniei Bulat au fost răsplătite cu numeroase distincții: Premiul I la Festivalul Internațional de Creație Literară „Dimitrie Bolintineanu” (1993), Premiul I pentru debut la Salonul Național de Carte al Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova (1994), Premiul pentru Poezie al revistei „Glasul Națiunii” (1996), Premiul special al Salonului Internațional de Carte pentru Copii pentru studiul „Erupția rostirii sau Generația Clipei siderale” (2005), Premiul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru promovarea literaturii române în Italia (2010) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Poezie (2018).
La aniversarea a 70 de ani, Uniunea Scriitorilor din Moldova îi adresează Eugeniei Bulat cele mai calde urări de sănătate, seninătate, putere de creație și inspirație. Îi dorim ani rodnici, bucurii alături de cei dragi și noi împliniri literare, precum și aceeași energie de a apăra prin cultură, poezie și faptă valorile în care a crezut și cărora le-a rămas fidelă de-a lungul întregului său parcurs.
La mulți ani, stimată doamnă Eugenia Bulat!
PROIECTE INIȚIATE ȘI REALIZATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA ÎN ANUL 2026
1. Proiectul cultural „Gala Premiilor Literare (ediția a XVII-a)”, susținut financiar de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău și Uniunea Scriitorilor din Moldova.
2. Proiectul cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor”, susținut din Fondul Național al Culturii în Republica Moldova (Ministerul Culturii Republicii Moldova) și de către Uniunea Scriitorilor din Moldova.
3. Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a V-a), desfășurat în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, susținut de către Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău și Uniunea Scriitorilor din Moldova.
PROIECTE REALIZATE ÎN PARTENERIAT
4. Campania națională de promovare a lecturii „Să citim împreună!” (ediția a XV-a), realizată de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, și susținută de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
5. Concursul Național de Lectură „La izvoarele înțelepciunii” (ediția a XXXVI-a), organizat de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și Secția Natională IBBY din Republica Moldova.
6. Festivalul CHILL – Chișinău Laborator Literar (ediția a IV-a, 17-24 septembrie 2026), organizat de Fundația CHILL Corner, în parteneriat cu FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Chișinău, international literature festival odesa (ilo) și Uniunea Scriitorilor din Moldova, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova al Guvernului României, Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Innovate Moldova, Elveția și Uniunea Europeană și susținut de EUNIC Moldova și institutele culturale și misiunile diplomatice membre ale rețelei.
