Fondată in 1920
Fondată in 1920
La mulți ani, cu multă sănătate, energie creatoare, bucurie și împliniri, adresăm astăzi istoricului, profesorului universitar, publicistului și memorialistului Ion ȚURCANU, cu ocazia aniversării a 80-a de la naștere!
Ion Țurcanu s-a născut la 15 ianuarie 1946, în Găurenii de Sus (astăzi comuna Găureni), în spațiul fostului județ Lăpușna, localitate aflată în prezent în raionul Nisporeni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1969. După susținerea doctoratului în anul 1975, a activat în învățământul superior, în calitate de lector superior, apoi docent la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, iar în anii 1993-1997 a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. Din 2001, a revenit la cariera profesorală la Universitatea de Stat din Moldova, unde a predat cursuri de istorie și de filozofie a istoriei, formând generații de studenți în spiritul rigorii academice și al responsabilității față de adevărul documentului.
În perioada anilor 1987-1990, Ion Țurcanu a desfășurat o intensă activitate publicistică, orientată spre recuperarea și explicarea unor realități istorice care, în perioada sovietică, fuseseră fie interzise, fie grav denaturate. A participat, în 1988, la crearea Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării (viitorul Front Popular din Moldova), fiind unul dintre membrii activi ai acestei formațiuni, iar în cadrul marilor adunări publice de la sfârșitul anilor ’80 s-a remarcat prin inițiativa de a familiariza opinia publică din Republica Moldova cu istoria tricolorului românesc și prin susținerea fermă a ideii înlocuirii drapelului RSSM cu simbolul național. În paralel, a declanșat o critică argumentată a istoriografiei sovietice, care falsifica trecutul Basarabiei și al românilor, asumând, în mod deschis, o poziție incomodă pentru mediile oficiale și pentru structurile ideologice ale timpului.
La alegerile democratice din februarie 1990, Ion Țurcanu a fost ales deputat în Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, iar după deschiderea lucrărilor acestui legislativ a fost ales Secretar al Parlamentului. În perioada 1990-1994, ca membru al primului Parlament, s-a numărat printre cei 278 de deputați care au votat în unanimitate Declarația de Independență a Republicii Moldova, la 27 august 1991.
În viața culturală și editorială, Ion Țurcanu s-a impus printr-o activitate constantă de instituire și gestionare a unor platforme de carte și presă. A fost redactor-șef al Editurii „Cartea Moldovenească” (1989-1990), apoi director al Editurii „Universitas” (1993-1996), conducând-o până la lichidarea acesteia prin hotărâre de Guvern. În 1990, a înființat revista de lectură istorică „Patrimoniu”, pe care a editat-o până în 1993, iar în aceeași perioadă a fost redactor-șef al „Revistei de istorie a Moldovei”, contribuind decisiv la reintroducerea în circuitul public a temelor istorice majore și la reabilitarea unei gândiri istorice libere, neîngrădite de comandamente ideologice.
Ca istoric, Ion Țurcanu s-a consacrat cercetării unor teme de mare relevanță pentru trecutul Basarabiei și pentru istoria românilor, în general, de la perioada interbelică la trauma ocupației sovietice și până la reflecția asupra modului în care se scrie istoria. Între lucrările sale fundamentale se numără studiile dedicate satului basarabean și reformei agrare, reunite în volume precum „Satul basarabean. Studii social-economice (1918-1940)” (1980) și „Relații agrare din Basarabia în anii 1918-1940” (1991), urmate de „Foametea din Basarabia în anii 1946-1947. Mecanismul organizării ei” (1993), lucrare de referință care explică, pentru prima dată într-o carte, dimensiunea tragică și subtextul politic al foametei organizate. În 1998, publică monografia „Unirea Basarabiei cu România în anul 1918. Preludii, premise, realizări”, precum și studiul „Partidul Național Moldovenesc. Istoria unei importante instituții politice”, iar în 2000 apare „Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice. 1944-1953”, sinteză care adună și ordonează o experiență de cercetare rară asupra rezistenței anticomuniste. În zona istoriografiei și a metodologiei, cărțile „Istoricitatea istoriografiei” (2004) și „Istoria: receptare, cercetare, interpretare” (2006) susțin un demers reflexiv necesar despre disciplina istoriei, condițiile ei și riscurile deformării prin ideologie.
Un proiect de amploare aparte îl constituie „Bibliografia istorică a Basarabiei și Transnistriei” (2005), lucrare enciclopedică de mari proporții, cu peste 16,5 mii de titluri, instrument indispensabil de orientare în cercetarea istorică și istoriografică. În 2007, Ion Țurcanu publică sinteza „Istoria românilor (cu o privire mai largă asupra culturii)”, urmată de proiectele de popularizare ilustrată „Istoria ilustrată a românilor. De la origini până la Marea Unire” (2008) și „Istoria contemporană ilustrată a românilor” (2010). În deceniul următor, preocupările sale se extind spre istoria medievală timpurie și spre problematica originii numelui „Basarabia”, concretizate în volume precum „În căutarea originii numelui Basarabia” (2010), „Descrierea Basarabiei” (2011) și „Bessarabiana. Teritoriul dintre Prut și Nistru în câteva ipostaze istorice și reflecții istoriografice” (2012). Experiența intelectuală și civică a acestor decenii se regăsește, în registru memorialistic, în „Istoria istoriilor mele” (2013), carte de evocări care completează tabloul unui destin în care biografia personală se întâlnește cu biografia unei epoci.
Ion Țurcanu a avut, de asemenea, preocupări literare și eseistice, publicând de-a lungul timpului povestiri scurte, eseuri și cronici literare, iar în anii recenți a editat și volume de nuvele, confirmând o disponibilitate pentru scriitura de idei și pentru expresia personală a experienței intelectuale.
Pentru activitatea sa, Ion Țurcanu a fost decorat cu Medalia „Meritul Civic” (1996), Ordinul de Onoare (2011) și Ordinul Republicii (2012), distincții care recunosc contribuția unei personalități pentru care istoria a fost, constant, nu doar domeniu de cercetare, ci și datorie față de adevăr și față de memorie colectivă.
La mulți ani, stimate domnule Ion Țurcanu!
La mulți ani, cu multă sănătate, bucurii, inspirație și împliniri, adresăm astăzi scriitorului umorist și publicist Efim BIVOL, cu ocazia aniversării a 75-a de la naștere!
Efim Bivol s-a născut la 16 ianuarie 1951, în satul Costești, raionul Ialoveni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie (1974). A activat ca profesor de limba română în satul de baștină (1979-1994), iar din 1995 este colaborator la revista pentru copii „aMIC-ul”. Pentru activitatea sa didactică a fost distins cu titlul de Învățător Emerit al RSSM.
Debutează editorial în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” (1984), iar debutul său în volum are loc cu cartea „Lei-paralei” (1985), în care sunt reunite epigrame, fabule, strigături și ziceri aforistice. În anii următori, își conturează profilul de autor de satiră și umor prin volume precum „Curcanul lăudăros” (1988), „Bârna din ochi” (1991) și „SRL (Scris cu răspundere limitată)” (1993), în care satirele, parodiile, epigramele, fabulele, strigăturile și epitafurile devin forme ale unei priviri lucide asupra realității. Această linie este continuată cu „Desaga cu anecdote” (1994), „Vitamine cu haz” (1996) și „Dar pe asta o știi?” (1996), titluri ce pun în valoare arta poantei bine dozate și a observației concentrate. Mai târziu, autorul revine cu volumele „Trăim în țara lui Păcală” (2011) și „Mic sunt, Doamne, fără Tine” (2013), completând imaginea unui scriitor care își păstrează constanța tematică și disponibilitatea pentru formula concisă.
Efim Bivol scrie parodii, epigrame, aforisme și micronuvele, specii în care efectul se obține prin claritatea ideii, prin ritm și prin capacitatea limbii să fixeze, în câteva rânduri, o situație și un adevăr.
Activitatea sa a fost apreciată și prin distincții obținute la festivaluri de profil: Premiul I (în grup) la Festivalul Național „Constantin Tănase” de la Vaslui (1992), Premiul I la secțiunea epigramă la Festivalul „Povestea vorbei”, Nisporeni (1993), precum și Premiul I la Festivalul de umor de la Cluj (1994), în cadrul duelurilor epigramistice.
Victor PROHIN: „Efim Bivol, ca fiece autor de scrieri umoristice și satirice, vine din copilărie. În largurile ei, fiecare dintre noi a avut cel mai acut simţ al dreptăţii, sub bolta ei senină a fost cel mai fidel cavaler al binelui și adevărului…”
La mulți ani, stimate domnule Efim Bivol!
PROIECTE INIȚIATE ȘI REALIZATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA ÎN ANUL 2026
1. Proiectul cultural „Gala Premiilor Literare (ediția a XVII-a)”.
2. Proiectul cultural „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor”.
3. Proiectul cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor”.
4. Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a V-a), desfășurat în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.
5. Proiectul cultural „Scriitorii din Republica Moldova: in memoriam”.
PROIECTE REALIZATE ÎN PARTENERIAT
6. Campania națională de promovare a lecturii „Să citim împreună!” (ediția a XV-a), realizată de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, și susținută de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
7. Concursul Național de Lectură „La izvoarele înțelepciunii” (ediția a XXXVI-a), organizat de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și Secția Natională IBBY din Republica Moldova.
