Declarația Uniunii Scriitorilor din Moldova
„Împotriva campaniei de denigrare a scriitorilor și a altor Uniuni de creație din Republica Moldova”

23 martie 2026

Asistăm în ultimul timp la o agresivă campanie de discreditare, purtată pe rețelele de socializare și nu numai, a scriitorilor și a oamenilor de creație în general, deținători ai indemnizației de merit acordată de stat pentru contribuții deosebite la dezvoltarea culturii naționale. Cuantumul indemnizației de merit nu depășește un salariu mediu pe economie. E o modalitate de a răsplăti munca de o viață și totodată de a-i ajuta pe oamenii de creație, ajunși la o anumită vârstă, să-și continue activitatea, în situația în care pensia multora dintre ei este sub nivelul care le poate asigura o existență decentă. Cu toate acestea, Uniunea Scriitorilor are grijă de membrii săi confruntați cu probleme medicale sau de alt ordin, acordându-le ajutoare sociale în funcție de posibilitățile financiare ale instituției. Pentru un creator, procurarea de materiale pentru activitatea lui, procurarea de carte de specialitate sau de informare științifică generală, ca și ieșirile – obligatorii – din orizontul propriei culturi pentru vizite de documentare în țară și peste hotare reprezintă nu numai o necesitate vitală, care implică anumite costuri, ci și o chestiune de întreținere a condiției intelectuale și profesionale, de adecvare la „pulsul” culturii naționale și universale. Mecanisme de susținere a oamenilor de creație, de felul indemnizațiilor de merit, funcționează în mai multe state civilizate, inclusiv în cele ce și-au cucerit independența, ca și noi, în urma destrămări imperiului sovietic. Indemnizația de merit, trebuie spus foarte clar, nu este un supliment la pensie – o lege de acest fel există în România, nu și în Republica Moldova. Și indemnizația de merit nu se acordă oricărei persoane din acest domeniu care a împlinit 60 de ani. Statul oferă indemnizația de merit în baza unei selecții care se face în cadrul Uniunilor de creație. Sunt aplicate criterii de performanță artistică, în primul rând premii ale Uniunilor de creație, distincții de stat naționale și internaționale, traduceri în străinătate, vizibilitate publică, o pledoarie recunoscută a candidaților pentru valori naționale și democratice. Nicio selecție nu e fără cusur, dar a arunca anatema asupra tuturor scriitorilor și asupra Uniunilor de creație în ansamblul lor este în mod cert o diversiune. Sunt atacați fără temei intelectuali, creatori valoroși, prezentați ca fiind niște „privilegiați”, indivizi fără scrupule, care parazitează bugetul statului. Se insinuează că scriitorii și-ar fi vândut talentul, conștiința și idealurile pentru niște „plicuri cu bani”, se plânge ipocrit că vocea lor nu se mai aude ca altă dată, în momentele critice ale istoriei noastre. Nimic mai fals! Scriitorii au luat atitudine ori de câte ori au considerat că e necesar să-și spună punctul de vedere, prin articole de ziar sau emisiuni televizate, prin participare la dezbateri publice cu miză socială sau politică, dar și prin sutele și miile de întâlniri din școli, biblioteci, grădinițe de copii, având drept miză principală formarea conștiinței identitare românești și a ideii de europenitate etc. Nu i-au auzit doar cei care nu au vrut să audă. Inițiatorii acestor atacuri egalitariste de tip bolșevic pozează în „lupi moraliști” și varsă lacrimi de crocodil de mila poporului pe care artiștii (și nu clasa politică, din care fac parte și ei, „imaculații” acuzatori) l-ar fi adus la sapă de lemn. După ce au „rezolvat” pesemne problema Unirii, lupta cu oligarhia și corupția din Republica Moldova, după ce au „desăvârșit” desprinderea de imperiul sovietic, acești justițiari, foști politicieni, foști deputați în Parlamentul de la Chișinău, beneficiari ei înșiși ai unor retribuții de stat generoase, unii dintre ei fiind și proprietari de firme cu profit semnificativ, și-au găsit o nouă cauză: stigmatizarea, țintuirea la stâlpul infamiei a oamenilor de creație. Metodele acestor pseudo-revoltați amintesc de fostul PPCD, având același modus operandi: insinuări, demascări, atacuri la persoană, publicarea unor liste infamante de „privilegiați” și... „dușmani ai poporului” – acesta e mesajul subliminal. Falșii justițiari se pretind investigatori, își anunță textele ca „dezvăluiri senzaționale”, trișând de fapt, căci informația despre beneficiarii indemnizațiilor de merit este accesibilă oricui pe site-ul Ministerului Culturii. Mânați de frustrări și supărări private, în această oribilă campanie de denigrare a valorii s-au încadrat și persoane care nu se pot lăuda cu performanțe profesionale ieșite din comun și, mai ales, nu pot invoca în sprijinul lor o conduită morală ireproșabilă în raport cu instituția din care fac parte: este vorba inclusiv despre foști aderenți la Uniunea Scriitorilor „Nistru”, inițiată de ex-președintele comunist Vladimir Voronin – o organizație-fantomă, creată cu scopul de a submina Uniunea Scriitorilor din Moldova, cea care a inițiat și însuflețit Mișcarea de Eliberare Națională – scriitori basarabeni care prin creația lor contribuie la integrarea literaturii din Republica Moldova în literatura română contemporană. Noi credem că această campanie de defăimare nu este accidentală, ci e parte a „războiului hibrid” al Rusiei împotriva Republicii Moldova și ținta a fost bine aleasă: scriitorii, intelectualii români din Basarabia, într-un context în care eforturile noastre de integrare europeană, susținute de intelectuali, de Uniunile de creație, capătă un orizont tangibil, iar Ucraina rezistă pe câmpul de luptă în fața invaziei rusești. Cerem confraților noștri de breaslă să nu se lase manipulați și atrași în aceste jocuri populiste și resentimentare. Chemăm celelalte Uniuni de creație din Moldova să se solidarizeze cu demersul nostru și să înlăture suspiciunile și discordia pe care această campanie de denigrare le poate trezi în rândul propriilor membri. Uniunea Scriitorilor din Moldova declară că rămâne deschisă pentru orice dezbatere, dar fără insinuări și acuzații nefondate. Cerem instituțiilor statului, Ministerului Culturii, să nu se lase influențate de aceste învinuiri nedemne, injurioase, proferate în spațiul public, să aplice în continuare criteriile elaborate în ceea ce privește acordarea indemnizațiilor de merit pentru oamenii de creație care susțin prin opere de valoare identitatea națională românească a Republicii Moldova și aspirația noastră de aderare la Uniunea Europeană – un spațiu al legii, prosperității și meritocrației, inclusiv pe plan cultural. Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova, 23 martie 2026

citește mai mult

evenimente

DUMITRU CIOBANU – 90 DE ANI DE LA NAȘTERE

(11 martie 1936, Vadul lui Vodă, Criuleni – 5 septembrie 2013)

Dumitru Ciobanu a fost prozator, publicist și eseist. A studiat la Școala Republicană de Arte Plastice „I. Repin”, apoi la Secția de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova. Între anii 1973-1976, a urmat Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” din Moscova.

A debutat editorial în 1974 cu volumul de proză scurtă „Linii de contur”, urmat de cărțile „Din toată inima” (1979), „Am mai trăit cândva...” (1989) și „Zburătorul” (2009), antologie apărută în grafie latină. Scrisul său se remarcă prin finețea observației, prin atenția pentru adevărul interior al personajelor și printr-un echilibru între substanța tematică și expresia artistică.

Formația sa în domeniul artelor plastice s-a reflectat și în activitatea de eseist și comentator de artă. Dumitru Ciobanu a publicat texte consacrate unor mari maeștri ai picturii universale, precum A. Dürer, Rafael, Van Gogh sau P. Picasso, dar și artiștilor plastici contemporani din spațiul nostru cultural.

Un loc aparte în biografia sa îl ocupă activitatea jurnalistică. A lucrat în cadrul mai multor instituții de presă și cultură, fiind redactor la revista „Cultura”, la Comitetul de Radio și Televiziune și șef de sector la revista „Nistru”, devenită ulterior „Basarabia”. În anii războiului de pe Nistru, a fost fondator al ziarului „Transnistria” și s-a aflat în zona confruntărilor, experiență consemnată în volumul „Reportaje de pe linia de foc” (1992), carte cu valoare documentară și morală.

Prin opera sa literară, prin publicistica de atitudine și prin contribuția sa în domeniul culturii, Dumitru Ciobanu rămâne o figură reprezentativă a intelectualului implicat, pentru care exigența artistică și responsabilitatea civică s-au aflat într-o legătură firească.

avizier

VITALIE TULNIC – 95 DE ANI DE LA NAȘTERE

Vitalie Tulnic (numele adevărat – Vitalie Manolescu) (9 martie 1931, Ienichioi, Ismail – 3 decembrie 1973, Chișinău) a fost poet, eseist și traducător. Formarea sa intelectuală și literară este strâns legată de mediul cultural bucureștean, unde absolvă Școala de Literatură „M. Eminescu”, avându-i colegi pe scriitori precum Al. Andrițoiu și Aurel Covaci.

Colaborează o perioadă la Radio București și la cunoscuta revistă de satiră și umor „Urzica”. În anul 1953, împreună cu cineastul și scriitorul Emil Loteanu, Vitalie Tulnic revine la Chișinău, unde se încadrează în viața redacțională a vremii. Activează ca redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei”, la săptămânalul „Cultura” și, ulterior, la revista „Moldova”.

Debutul editorial are loc în 1958 cu volumul de versuri „Caiet liric”. Ulterior, opera sa se diversifică și se amplifică prin numeroase titluri care îi confirmă vocația: „Trezirea viorilor” (1963), „Drum deschis” (1966), „Dor de cuvinte” (1971), „Flăcări pe comori” (1973). Postum, au văzut lumina tiparului volume precum „Culori și anotimpuri” (1974), „Ultima frunză” (1976) și antologia „Dincolo de cuvinte” (București, 2004). Vitalie Tulnic a fost și un eseist remarcabil, volumul „Bucuria întâlnirilor” (1967) fiind o dovadă a spiritului său reflexiv și a capacității de a dialoga cu valorile culturii.

În poezia lui Vitalie Tulnic „omenescul” devine categoria etică centrală. Criticul Ion Ciocanu sublinia faptul că tocmai această particularitate a ajutat creația sa să supraviețuiască epocii în care a fost scrisă. Referințele critice pe marginea creației lui Vitalie Tulnic (semnate de Mihai Cimpoi, Nicolae Bilețchi, Ion Vatamanu, Nicolae Popa, Anatol Ciocanu, Nicolae Roibu, Vlad Zbârciog) evidențiază profilul unui „pelerin neoromantic” (M. Cimpoi), un poet al melancoliei nobile și al eleganței silabei. Nicolae Popa îl descrie ca pe un autor preocupat de „cămașa antiglonț a melancoliei”, reușind să păstreze o distincție estetică într-un context istoric adesea potrivnic.

Vitalie Tulnic rămâne în istoria literară drept un poet al deschiderii sufletești, a cărui operă pulsează sub semnul unui continuu „dor de cuvinte”.

proiecte

PROIECTE INIȚIATE ȘI REALIZATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA ÎN ANUL 2026

1. Proiectul cultural „Gala Premiilor Literare (ediția a XVII-a)”.

2. Proiectul cultural „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor”.

3. Proiectul cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor”.

4. Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a V-a), desfășurat în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.

5. Proiectul cultural „Scriitorii din Republica Moldova: in memoriam”.

PROIECTE REALIZATE ÎN PARTENERIAT

6. Campania națională de promovare a lecturii „Să citim împreună!” (ediția a XV-a), realizată de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, și susținută de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova.

7. Concursul Național de Lectură „La izvoarele înțelepciunii” (ediția a XXXVI-a), organizat de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și Secția Natională IBBY din Republica Moldova.

Citiți
în acest
număr

„Revista literară”, nr. 6, 2025

Din cuprins:
„Câte uniuni am avut (avem, vom avea)?” de Adrian Ciubotaru;
„Grimase ale demenței (VI)” de Teo Chiriac;
„Întâlnirea cu Grigore Vieru” de Nichita Danilov;
„Două romane de Val Butnaru (II). Istorie, etnic, etic & ficțiune” de Eugen Lungu;
„Mot-à-mort (Paul Celan, 105 ani de la naștere, 55 de ani de la moarte)” de Emilian Galaicu-Păun;
„Președintele Podului Mirabeau (III)” de Arcadie Suceveanu;
„105 ani de la fondare Societății Scriitorilor Români din Basarabia”;
„Avem o cameră goală” (poezie) de Irina Nechit;
„Eugen Lungu: «Eminescu a fost pentru noi decenii în șir ‘fructul cultural’ oprit sau dozat cu recalcitranță dogmatică…»” (dialog între Lucia Țurcanu și Eugen Lungu despre edițiile operei eminesciene în R.S.S.M.);
„Literatura «binelui» – o scriitură antitruism” de Viorica-Ela Caraman;
„Sângerare controlată” (demn de carte) de Dumitru Andreca;
„În voi a renăscut bucuria vieții!” (poeme) de Ferencz-Nagy Zoltán (traducere din maghiară de Krisztina Joós);
Patru texte inedite de Fulgencio Martínez (traducere de A. Ciubotaru);
„Biserica și statul în anii regimului comunist din România” de Nicolae Enciu;
„Poveste cu tata” (poezie) de Moni Stănilă;
„Jurnal în marginile istoriei literare (LXIV)” de Leo Butnaru;
„«Crash-test» pentru suflet: radiografia unei prăbușiri metafizice” de Valeriu Valeavschi;
„Paul Goma, romanul «Din calidor». Satisfacția relecturii” de Oxana Gherman;
„Notre-Dame-de-la-Merci” de Quentin Mouron (traducere din limba franceză de Florica Ciodaru Courriol).

Declarația Uniunii Scriitorilor din Moldova „Împotriva campaniei de denigrare a scriitorilor și a altor Uniuni de creație din Republica Moldova”