CAFENEAUA LITERARĂ LA CASA SCRIITORILOR | TRILOGIA BASARABEANĂ A LUI VAL BUTNARU

La mulți ani buni, cu multă sănătate, bucurii și noi împliniri literare, îi adresăm scriitorului Ianoș ȚURCANU, care, la 26 iulie 2026, a sărbătorit aniversarea a 75-a de la naștere!

Ianoș Țurcanu s-a născut la 26 iulie 1951, în satul Pelinia, raionul Drochia, în familia Elisavetei și a lui Andrei Țurcanu. Între anii 1966 și 1970, a studiat la Colegiul de Medicină din Bălți. În această perioadă, a frecventat primele cenacluri literare și a cunoscut personalități care i-au influențat formarea, între care poetul Liviu Damian.

După absolvirea colegiului, și-a îndeplinit serviciul militar în mai multe regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, perioadă în care și-a aprofundat pregătirea medicală, a călătorit și a continuat să publice în ziare și reviste. A întreținut o corespondență literară cu Iulian Filip și Anatol Ciocanu.

Și-a continuat studiile la Institutul de Medicină din Krasnodar. În urma unui concurs riguros, a fost angajat la Centrul de pregătire și antrenamente speciale pentru piloți și cosmonauți din Soci, pe țărmul caucazian al Mării Negre. Activitatea sa în domeniul medicinei a fost însoțită de numeroase călătorii și de apropierea de mediile artistice și literare din Caucaz și Transcaucazia. Marea, descoperită în anii tinereții, va deveni unul dintre simbolurile fundamentale ale universului său poetic.

În anul 1973, a debutat în revista „Moldova”, fiind prezentat cu căldură de poetul Gheorghe Vodă. În aceeași perioadă, a început să scrie basme, povestiri și poezii pentru copii. Între anii 1976 și 1980, în paralel cu activitatea medicală legată de domeniul cosmonauticii, a continuat să cultive poezia și proza lirică, preocupată de tensiunea dintre vis și realitate.

În anul 1980, a absolvit, fără frecvență, Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova. În mediul literar de la Peredelkino a avut prilejul să discute despre literatură și despre condiția scriitorului cu personalități precum Valentin Kataev și Andrei Voznesenski.

În anul 1992, Ianoș Țurcanu a revenit acasă, la Chișinău. A activat în cadrul Direcției Cultură a Primăriei municipiului Chișinău și s-a implicat în organizarea și promovarea vieții culturale a Capitalei. A colaborat, de asemenea, cu mai multe publicații, între care „Moment poetic”, „2 ore + 3 iezi”, „Aducere-aminte” și „Litere”, desfășurând o activitate susținută de redactor, publicist și animator cultural.

Prima sa carte, volumul de versuri pentru copii „În palat la Verde Împărat”, a apărut în anul 1993. În anul următor, a publicat „Oglindă stranie”, volum care marchează afirmarea sa editorială în poezia destinată cititorului matur. Au urmat cărțile „Oră de anatomie” (1995), „Insomnii” și „Ploaie la plus infinit” (1996), „Contur” (1997), „Deprindere inutilă” și „Songuri de buzunar” (2000), „Apropo” și „Și atât” (2001), „Liniște nu va mai fi” (2002), „Eu + tu… sau încă o dată despre dragoste” (2003), „Carte de dragoste” și „Inimometru” (2005).

Volumele acestei perioade definesc un poet neoromantic, preocupat de iubire, timp, singurătate, memorie, mare și fragilitatea existenței. Poezia sa oscilează între melancolie și ironie, între gravitate și joc, între interiorizare și expresia directă a bucuriei de a trăi. Cotidianul, natura și lumea ideilor se întâlnesc într-un discurs liric sensibil, în care simbolurile anotimpurilor, ale luminii, ale apei și ale depărtării devin ecouri ale trăirii interioare. După cum observa Corina Apostoleanu, Ianoș Țurcanu este un poet al melancoliei străbătute de fine umbre ironice, un creator care privește lumea cu „ochiul interior al extremei sensibilități”.

Un simbol definitoriu al creației sale este Omul Mării, proiecție a poetului aflat la hotarul dintre realitate și vis, dintre dragoste și amintire, dintre trecerea omului și permanența lumii. Marea apare ca spațiu al libertății, al contemplației și al neliniștii existențiale, dar și ca imagine a eternității. Mihai Cimpoi îl definește pe Ianoș Țurcanu drept un creator de atmosferă, un liric delicat al purităților, al înfiorărilor, al singurătății și al visării, pentru care peisajul marin devine expresia unei stări sufletești interioare.

Această dimensiune a operei sale este dezvoltată în volume precum „Omul Mării” (2007), „Izgonirea din Eden” (2008), „Cea mai frumoasă vară a iubirii” (2010), „101 poeme” (2012), „Casă pentru femeia iubită” (2012), „Caută femeia/Sherchez la femme” (2015), „Omul Mării revine” (2015), „Tangou cu fagure și ace” și „Poeme pe trepte încinse” (2018), „Terasa cu aromă de cafea” (2020), „Fulgere peste mare” și „Ironii sentimentale” (2021), „Omul Mării rămâne cu voi” (2022).

Iubirea ocupă un loc central în lirica lui Ianoș Țurcanu. Ea apare ca forță vitală, memorie, aspirație spre plenitudine, dar și ca sursă a melancoliei și a sentimentului trecerii. Titlul monografiei bibliografice care i-a fost consacrată în anul 2021, „Viața mea e doar iubire” (editată în cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău), sintetizează una dintre profesiunile de credință ale autorului.

O altă direcție importantă a creației sale o constituie aforismul. În volume precum „Cioburi de cristal” (2000), „Priviri în oglindă” (2001), „Tatuaje pe nisip” (2003), „Gânduri printre rânduri” (2005), „Cugetări de astăzi și de ieri” și „Brevete pentru eternitate” (2006), „Armonii și disonanțe” (2011), „Clopote de sticlă” (2016), „Diamante cizelate” (2022) și „Clipe de eternitate” (2023), scriitorul concentrează experiențe, observații și reflecții asupra iubirii, prieteniei, creației, timpului și naturii umane.

Aforismele sale se disting prin claritate și capacitatea de a uni reflecția gravă cu ironia. Gândul este formulat într-o expresie concentrată, memorabilă, în care paradoxul și jocul de cuvinte dezvăluie adesea un adevăr despre om. Această artă a miniaturii literare este apropiată de poezia sa: aceeași sensibilitate, aceeași muzicalitate și aceeași căutare a unei formule care să păstreze intensitatea clipei. Critica literară a remarcat unitatea dintre lirismul său cantabil, cultivarea subtilă a ludicului și rafinamentul aforistic.

Ianoș Țurcanu este unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți autori de literatură pentru copii din Republica Moldova. După „În palat la Verde Împărat”, a publicat numeroase cărți care au intrat în circuitul lecturilor școlare și familiale: „Doi lei”, „Fulgul fermecat”, „Motanul-navigator”, „Alfabetul vesel”, „Zece frați neastâmpărați”, „Insula Madagascar”, „Animale sentimentale”, „Măscărici și Mâzgălici”, „Iepurașul Timică”, „Șoriceii Gilly, Milly, Gally”, „Ghiocelul și buburuza”, „Pițigoiul în ciubote”, „Cucul cu cucui”, „Bravo, Mieunache!”, „Șoricelul educat”, „O girafă supărată”, „Ce ascund cuvintele”, „Un elefant în vagonul-restaurant”, „Melcii nu citesc ziare”, „Fapte bune să aduni”, „Geografia cu minuni”, „Coca-Cola pentru Nola”, „Dansul florilor” și „Un cocor cu GPS”.

Poezia sa pentru copii valorifică jocul, umorul, fantezia, surpriza și muzicalitatea limbajului. Autorul creează situații ingenioase și personaje memorabile, transformă animalele, plantele, obiectele și cuvintele în eroi ai unor mici aventuri și propune, fără didacticism excesiv, valori precum bunătatea, curiozitatea, prietenia și respectul față de lumea vie. Simplitatea formulei, simțul ritmului, dinamismul și plăcerea narațiunii îi permit, după observația lui Mihai Cimpoi, „să se copilărească cu gravitate”, îmbinând jocul cu semnificația parabolică.

O contribuție aparte la cultura muzicală o reprezintă textele sale pentru cântece. Ianoș Țurcanu este autorul a peste 600 de texte de muzică ușoară și populară, romanțe și cântece pentru copii.

Creația lui Ianoș Țurcanu a fost tradusă în limbile italiană, engleză, rusă, franceză, germană și ucraineană. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din anul 1995, al Uniunii Mondiale a Literaților din anul 1997, al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1999 și membru de onoare al Societății Scriitorilor din Târgoviște.

Activitatea sa literară a fost apreciată prin numeroase premii și distincții. A obținut Premiul Bibliotecii Naționale pentru volumul „Oglindă stranie”, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea „Insula Madagascar”, Premiul Bibliotecii „Gheorghe Asachi” din Iași pentru „Bravo, Mieunache!”, Premiul Salonului Internațional de Carte pentru „Omul Mării”, Premiul „Simpatia copiilor” pentru „O girafă supărată”, Premiul „Eros” al Bibliotecii Naționale pentru promovarea liricii de dragoste, Premiul „Mihai Eminescu” pentru poezie la Salonul Internațional de Carte Românească de la Iași și Premiul „Cartea anului” pentru volumul „Un elefant în vagonul-restaurant”.

Palmaresului său i se adaugă Premiul Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă”, Premiul pentru poezie al revistei „Convorbiri literare”, Premiul I la Festivalul „Ion Creangă” de la Iași, Premiul Institutului Cultural Român pentru Poezie și Premiul Asociației Naționale a Oamenilor de Creație. A fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu”, Medalia Academiei de Științe a Moldovei și Medalia „Ion Creangă”.

La această frumoasă aniversare, Uniunea Scriitorilor din Moldova îi adresează domnului Ianoș Țurcanu urări de sănătate, putere de creație, ani luminoși și noi cărți care să bucure cititorii de toate vârstele!

La mulți ani, stimate domnule Ianoș Țurcanu!