Fondată in 1920

La mulți ani, stimate domnule Teo CHIRIAC!

(29 mai 2026)

La mulți ani, cu multă sănătate, inspirație, energie creatoare și noi împliniri literare, adresăm astăzi poetului și eseistului Teo CHIRIAC, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, cu ocazia aniversării a 70-a de la naștere! Teo Chiriac s-a născut la 29 mai 1956, în satul Coșernița, raionul Florești. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Jurnalism, a Universității de Stat din Chișinău (1979). Între 1979 și 1985, a activat în calitate de redactor la Radioul Național; între 1985 și 1993 a fost redactor și redactor-șef la Editura „Literatura Artistică” (ulterior „Hyperion”). A participat la Programul Internațional de Instruire „Marshall Plan for Moldova” (1998-2004) și a efectuat stagii în Cehia și Italia. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, Teo Chiriac a fost, în perioada 1995-1997, reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chișinău. Din 2010, a exercitat funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar din 2021 este președintele USM. Din 2023, este președintele Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2015, este redactor-șef al „Revistei literare” – organul de presă al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A debutat editorial cu volumul de poezie „Lucrare de control” (1987), prefațat de Grigore Vieru. Au urmat volumele „Salonul 33” (1989), prima carte de versuri apărută cu grafie latină în fosta RSSM; „Critica irațiunii pure” (1996), publicată la București; „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009), „Cer lângă cer” (2011), „Sufletul meu de până la Big Bang” (2016), „Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4” (2019), „Lumea, între paranoia și metanoia” (2026). Poezia lui Teo Chiriac se distinge prin tensiunea dintre abstracție și sensibilitate, prin construcția ideatică a poemului, prin meditația asupra condiției omului contemporan și printr-o imaginație care transformă realul în arhitectură simbolică. Critica literară a remarcat, de-a lungul anilor, luciditatea, mobilitatea expresiei și vocația sa pentru explorarea marilor teme ale existenței, ale artei și ale conștiinței umane. Teo Chiriac figurează printre cei 20 de autori ai antologiei „Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene” (selecție și prefață de Eugen Lungu). Versurile sale au fost publicate în reviste literare și antologii de poezie din România, Germania, Franța, Italia, Belgia, Macedonia de Nord, Bulgaria și Rusia. Activitatea sa literară a fost răsplătită cu importante distincții: Premiul pentru poezie contemporană al Societății Culturale „Lucian Blaga”, acordat în cadrul Zilelor „Mihai Eminescu” de la Cluj-Napoca (1994), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Critica irațiunii pure” (1996), Premiul pentru literatură Familia Esinencu (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009), Premiul Lira al Salonului Internațional de Carte, Chișinău (2010), titlul onorific „Maestru al Literaturii” (2010), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru „Sufletul meu de până la Big Bang” (2016), Premiul Național pentru Literatură (2017) și Premiul „Constantin Stere” în domeniul literaturii, acordat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, pentru volumul „Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4” (2020). A fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria „A” – Literatură, al României ( 2014 ) și cu Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2015). Alex. ȘTEFĂNESCU: „Teo Chiriac are o predilecție pentru abstracții. Chiar și termenii de o concretețe marcată se dematerializează, se purifică, rămân o simplă convenție, deoarece poetul îi așează în raporturi noi, cu o mobilitate de prestigitator”. Răzvan VONCU: „Teo Chiriac este înzestrat cu o conștiință ultra-sensibilă, care percepe acut dezechilibrele tot mai accentuate ale lumii contemporane și puterile tot mai reduse ale artei de a li se opune”. Adrian CIUBOTARU: „[În «Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4»], Teo Chiriac ne pune pe masă o carte dificilă, solicitantă, o meditație când poetică, când filozofică, dar de fiecare dată profundă asupra lumii, creației, locului pe care îl avem în aceasta și temeiului pentru care existăm. O adevărată psihomahie, în care scriitorul izbutește să-și formuleze, la capătul unei bătălii extenuante cu propriile sale stări și idei, virtuți și vicii, atât crezul etic, cât și pe cel artistic, un crez ce poate arunca o lumină nouă inclusiv peste volumele sale de poezie publicate după 1996 încoace”. Eugen LUNGU: „«Lumea, între paranoia și metanoia» e o carte care se împarte egal între meditație și confesiune. Căci atunci când vizitează temele mari, scriitorul le trece printr-un ego ce sfidează în mod deliberat pudibonderia tradițională, expunându-și, cu mari riscuri, sufletul dezgolit în fața acestor provocări”. La mulți ani buni, stimate domnule Teo Chiriac!

evenimente

In memoriam VICTOR PROHIN

(2 octombrie 1942 – 26 mai 2026)

Uniunea Scriitorilor din Moldova anunță сu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a prozatorului, publicistului și autorului de literatură pentru copii Victor PROHIN, scriitor cu o voce distinctă în literatura română din Republica Moldova, cunoscut și apreciat pentru delicatețea observației, umorul blând, simțul firescului și discreția unei existențe puse în slujba cuvântului scris.

Născut la 2 octombrie 1942 în satul Vindrei, raionul Torbeevo, Republica Mordovia, Federația Rusă, Victor Prohin a crescut, de la vârsta de trei ani, în satul Lencăuți, din nordul Basarabiei. A absolvit școala medie din Verejeni, raionul Ocnița (1960), apoi Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 1965. După absolvirea facultății, a fost ostaș și ofițer în armată (1965-1966, 1968-1970).

Din 1970, și-a început activitatea redacțională, activând ca redactor la Televiziunea Moldovenească și, între 1970-1972, ca redactor-șef adjunct la revista „Chipăruș”. Între 1972 și 1995, a fost secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Nistru” (devenită ulterior „Basarabia”). Din 1995, a activat ca șef de secție la ziarul „Moldova suverană”, iar din 2002 a fost secretar responsabil la revista pentru copii „Alunelul”. A fost, de asemenea, deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, în perioada 1985-1990, continuând să fie prezent în viața publică și culturală a timpului său.

Victor Prohin a debutat editorial cu volumul „Puiul de stea” în 1969, urmat de cărți care au intrat în memoria mai multor generații de cititori: „Supracotoi” (1970 ), „Orașul fără nume” (1972 ), „Olimpia” (1976 ), „S-a copt frunza” (1979, reeditată în 2008), „Noi doi și bunelul” (1984) și „Dacă ar fi mânzul fotograf” (2002). În 2025, a apărut volumul „Capra cu spații albe: schițe, interviuri, amintiri”.

Scrisul lui Victor Prohin se recunoaște printr-o bunătate rară. El descoperă, cu un zâmbet discret, micile slăbiciuni omenești, transformându-le în materie literară luminoasă. În prozele pentru copii, autorul a știut să păstreze curiozitatea, jocul, candoarea și mirarea; în schițele și textele sale publicistice, a cultivat măsura, finețea detaliului și o ironie caldă, lipsită de ostentație. Nu întâmplător, critica a remarcat la el o voce care nu caută zgomotul, ci adevărul omenesc al gestului simplu. Ion Ciocanu observa, pe bună dreptate, că umorul lui Victor Prohin este „atât de binevoitor, încât pare să se confunde cu elogiul”, remarcând în același timp firea lirică și sentimentală a autorului.

Victor Prohin a aparținut acelei categorii de scriitori care nu și-au construit opera din gesturi spectaculoase, ci din fidelitate față de limbă, față de copilărie, față de cititor și față de o anumită morală a modestiei. În acest sens, Victor Prohin rămâne unul dintre autorii care au dat literaturii pentru copii din Republica Moldova un ton cald, curat, memorabil și înțelepciunea simplă a vieții. Pentru activitatea sa, Victor Prohin a fost distins cu Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii de la Chișinău (2002) și cu Medalia „Meritul Civic” (2025).

Prin dispariția lui Victor Prohin, literatura română din Republica Moldova pierde un autor luminos, un prozator al copilăriei, al umorului binevoitor și al omeniei. Rămân cărțile sale, rămâne amintirea unui scriitor care a știut să transforme simplitatea în expresie artistică și bunătatea în stil. Rămâne memoria colegilor și recunoștința cititorilor care i-au descoperit textele în anii formării lor.

Uniunea Scriitorilor din Moldova transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate, colegilor de breaslă, prietenilor, cititorilor și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit pe Victor Prohin.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină.

Uniunea Scriitorilor din Moldova

27 mai 2026

***

Corpul neînsuflețit al scriitorului va fi depus joi, 28 mai, la ora 18:00, la Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chișinău.

Serviciul divin va avea loc pe 29 mai, începând cu ora 11:00, iar plecarea spre cimitirul „Sfântul Lazăr” din Chișinău va fi la ora 12:00.

avizier

La mulți ani, cu multă sănătate, bucurii, inspirație și împliniri literare, adresăm astăzi poetei, prozatoarei, eseistei și traducătoarei Lucreția BÂRLĂDEANU, cu ocazia aniversării a 70-a de la naștere!

Lucreția Bârlădeanu s-a născut la 30 mai 1956, în satul Tătărăuca Veche, raionul Soroca. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. În 1996, și-a susținut doctoratul în filologie la Academia de Științe a Moldovei, cu teza „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu”.

Activitatea sa profesională a început în satul de baștină, unde, între 1979 și 1982, a fost profesoară la școala medie. Ulterior, a activat ca lector asistent la Catedra de limba și literatura română a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1982-1988), apoi ca lector superior și conferențiar universitar la Catedra de Teatrologie și Literatură Universală a Universității de Arte (1988-1998). Din 1998, locuiește la Paris, unde și-a continuat activitatea literară, eseistică și de mediere culturală între spațiul românesc și cel francez.

A debutat în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” (1977), iar debutul editorial l-a realizat cu volumul de poezie „Roua de cuvinte” (1988). Au urmat cărțile de versuri „Clipe cu păsări” (1996) și „Capitalul din Para Sângelui” (1998), volume care au conturat o voce lirică distinctă, atentă la delicatețea stărilor interioare și la tensiunile identitare ale unei conștiințe aflate între locul originar și spațiul european al exilului ales.

O direcție importantă a operei sale o reprezintă eseistica și reflecția critică. Studiul „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu” (1996) confirmă interesul autoarei pentru temele majore ale literaturii române, completat, de-a lungul timpului, de texte despre George Bacovia, George Coșbuc, Lucian Blaga, Liviu Damian, Grigore Vieru și alți autori. Volumele „Dialoguri pariziene…” (2005, ediția a II-a – 2014) și „Secolul nomazilor” (2006) exprimă poziționarea scriitoarei între culturi, limbi, experiențe și forme diferite de apartenență.

După stabilirea la Paris, Lucreția Bârlădeanu a publicat cărți care lărgesc aria preocupărilor sale literare (poezie, proză scurtă, roman, literatură pentru copii, dramaturgie): „Dealul Drăguței (Amintiri din altă copilărie)” (2010), „Scrisori din Paris” (2011), „Lectures de métro” (2012), „Le prix de remède” (2014), „Surprises de métro” (2015), „Tunica portocalie” (2016), „Misterul de Est” (2020), „Cherche la femme” (2021), „Motănașul din flori” (2022), „Crimă la Paris” (2023) și „Regele Balului” (2025).

Lucreția Bârlădeanu este prezentă și în spațiul traducerii și al promovării literaturii române în limba franceză. Antologia „Nouvelles de Moldavie” (2013), realizată în traducerea lui Jean-Louis Courriol, a contribuit la circulația prozei scurte basarabene în Franța, iar propriile ei cărți publicate în limba franceză au consolidat profilul unei autoare care aparține, prin biografie și prin operă, mai multor spații culturale.

Activitatea sa literară a fost răsplătită cu numeroase distincții: Medalia „Mihai Eminescu” (2010), titlul de Cetățean de onoare al satului Tătărăuca Veche (2011), titlul de Cetățean de onoare al raionului Soroca (2013), Premiul „Danaster” pentru proză pentru copii al Fundației Culturale „Eco Art” din Iași pentru volumul „Dealul Drăguței” (2011), Premiul Diaspora al Salonului Internațional de Carte de la Chișinău (2011), Premiul Epistolaris pentru cartea „Scrisori din Paris” (2012), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Relații Culturale pe anul 2011, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru cartea de proză „Tunica portocalie” pe anul 2016, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Misterul de Est” pe anul 2021, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru literatură pentru copii pentru „Motănașul din flori” pe anul 2023 și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru dramaturgie pentru piesa „Crimă la Paris” pe anul 2024.

La mulți ani, stimată doamnă Lucreția Bârlădeanu!

proiecte

PROIECTE INIȚIATE ȘI REALIZATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA ÎN ANUL 2026

1. Proiectul cultural „Gala Premiilor Literare (ediția a XVII-a)”.

2. Proiectul cultural „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor”.

3. Proiectul cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor”.

4. Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a V-a), desfășurat în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.

5. Proiectul cultural „Scriitorii din Republica Moldova: in memoriam”.

PROIECTE REALIZATE ÎN PARTENERIAT

6. Campania națională de promovare a lecturii „Să citim împreună!” (ediția a XV-a), realizată de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, și susținută de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova.

7. Concursul Național de Lectură „La izvoarele înțelepciunii” (ediția a XXXVI-a), organizat de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și Secția Natională IBBY din Republica Moldova.

Citiți
în acest
număr

„Revista literară”, nr. 1, 2026

Din cuprins:
„Ceata anonimă și «fiorul sacru» al răului” de Adrian CIUBOTARU;
„Haos” de Teo CHIRIAC;
„Experimente și experimente” de Nichita DANILOV;
„Liviu Deleanu și crudul mâine” de Eugen LUNGU;
„Gheorghe Cincilei, directorul fondator al Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău” de Maria ȘLEAHTIȚCHI;
„Președintele Podului Mirabeau (IV)” de Arcadie SUCEVEANU;
„Iberice. Zile și nopți” (poezie) de Margareta CURTESCU;
„Eroi și bufoni” de Leo BUTNARU;
„Călătorie spre frasinul gigant (fragmente)” (proză) de Nicolae POPA;
„Uniunea Scriitorilor din Moldova, decorată cu ordinul «Meritul Cultural» al statului român” (consemnare de Ivan PILCHIN);
„Liviu Deleanu, avangardistul înfometat” de Lucia ȚURCANU;
„Un spirit polivalent” de Larisa TUREA;
„Singurătatea nu-și negociază hotarele” (versuri) de Vasile NEDELCIU;
„Între memorie și adevăr” de Olga CĂPĂȚÂNĂ;
„Trecătoarea morților” (poezie) de Liviu DELEANU;
„Un omagiu pios pentru Paul Goma” de Nicolae ENCIU;
„O poezie a fragilității” de Nina CORCINSCHI;
„Proximități și mărturisiri de Ioan Pintea” de Vasile GRIBINCEA;
„Iubire și absență. Jurnalul contaminării” de Adelina LABIC-LUNGU;
„Confruntări postimperiale” de Svetlana SUVEICĂ (traducere din limba engleză de Cristian FULAȘ).