Fondată in 1920
Fondată in 1920
VLAD IOVIȚĂ – 90 DE ANI DE LA NAȘTERE (IN MEMORIAM)
La 25 decembrie 2025, se împlinesc 90 de ani de la nașterea prozatorului, scenaristului și regizorului de cinema Vlad IOVIȚĂ (25 decembrie 1935 – 24 iunie 1983) – una dintre personalitățile care au dat o expresie modernă, „cinematografică”, prozei basarabene și documentarului de autor.
Vlad Ioviță s-a născut la 25 decembrie 1935, în satul Cocieri, raionul Dubăsari. Format inițial în arta coregrafică la Școala de balet „A. Vaganova” de pe lângă Teatrul de Operă și Balet „Kirov” din Sankt-Petersburg (absolvită în 1954), a activat o perioadă ca dansator la Teatrul Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău (astăzi Teatrul Național „Mihai Eminescu”), apoi ca regizor la Televiziunea Moldovenească, înainte de a urma cursurile superioare de scenaristică și regie de pe lângă Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1962-1964).
După 1966, își leagă destinul de Studioul „Moldova-Film”, semnând scenarii și realizând documentare în care tradiția, obiceiul și munca de la țară sunt privite cu o sensibilitate poetică a imaginii. Filmul „Fântâna” (1966) deschide, simbolic, această direcție, urmată de titluri precum „Malanca”, „Măștile iernilor noastre” sau „Dansuri de toamnă”. În filmul de ficțiune, impune câteva repere ale cinematografiei basrabene: „Nuntă la palat” (1969), „Dimitrie Cantemir” (1973), „Calul, pușca și nevasta” (1975), „Făt-Frumos” (1977), iar ca scenarist semnează, între altele, „Se caută un paznic” (după „Ivan Turbincă” de Ion Creangă, în regia lui Gheorghe Vodă). A exercitat și funcția de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din Moldova (1981-1983).
A debutat editorial cu volumul de proză „Râsul și plânsul vinului” (1965), urmat de „Dincolo de ploaie” (1970; reluat în ediții ulterioare), „Trei proze” (1971), „Dimitrie-Vodă Cantemi” (nuvelă cinematografică, 1973), apoi de volume apărute postum, precum „Un hectar de umbră pentru Sahara” și „Friguri” (în funcție de ediții).
În 1976, i s-a acordat Premiul de Stat pentru filmul „Dimitrie Cantemir”, iar în 1982 a primit titlul onorific de Maestru emerit al artei.
În plan literar, Vlad Ioviță este adesea descris ca un prozator „vizual”, care deplasează accentul de la retorica frazei spre compoziție, atmosferă și detaliu semnificativ, ca și cum scena ar fi gândită dinainte „în cadre”; de aici, și afinitatea cu formule neorealiste și cu o tehnică narativă modernă (polifonică, fragmentată, cu recuperări din trecut) ce intensifică adevărul interior al personajelor.
Astăzi, numele lui Vlad Ioviță este purtat de Liceul Teoretic din Cocieri, instituția asumând oficial această denumire din 1994.
Alexandru BURLACU: „Vlad Ioviţă este mai întâi cel care încearcă să autohtonizeze neorealismul italian, practicând o nuvelistică în care cuvântul nu are primatul, ci vizualul. Elementul neorealist este un aspect revelator la nivel de expresie, viziune, compoziţie, temă, conflict și erou... În proza poetică de atmosferă, de sugestie «Râsul și plânsul vinului», «Ce nalţi sunt plopii», «Pază cu primejdie», aidoma lui Ion Druţă, insistă asupra simbolului, alegoriei, parabolei, iar fiecare element este integrat cu semnificaţia fundamentală a vieţii în aspectele ei cotidiene sau festive, comice sau sublime, tragice sau optimiste...”
Iulian CIOCAN: „Vlad Ioviță nu este nici astăzi prețuit la cota sa valorică reală, fapt regretabil dar explicabil prin lipsa unor reeditări, autorul fiind cunoscut mai ales ca realizator de film și scenarist. Într-o perioadă în care domina sămănătorismul proletar, scriitorul transnistrean utiliza în prozele sale tehnica faulkneriană a punctelor de vedere. În multe din textele lui V. Ioviță adevărul e «risipit» între vocile distincte și deosebite ale personajelor și se «încheagă» pe măsură ce aceste voci se fac auzite. Naratorul omniscient își face rar apariția în proza lui V. Ioviță, fiind considerat un dictator care transformă personajele în marionete. Un procedeu des întâlnit în nuvelele și povestirile lui V. Ioviță este flash-backul (întreruperea bruscă a acțiunii, prin întoarcerea la o situație din trecut), ce arată personajele sub o altă lumină decât cea sub care apar ele inițial. Deseori flash-backul este, așa cum spune naratorul din nuvela «Magdalena», consecința faptului că «unele amintiri sunt mai materiale, mai palpabile decât unele realități pe care le trăim imediat». Mulți dintre protagoniștii prozelor lui V. Ioviță sunt «captivii» unor frustrări, obsesii și slăbiciuni ale căror rădăcini se află în trecut. «Depozitat» în subconștient, trecutul irumpe la un moment dat, bulversând existența plictisitoare a funcționarului din nuvela «Sirena»”.
La mulți ani buni și senini, cu multă sănătate, bucurii și inspirație creatoare adresăm astăzi poetei și prozatoarei Lorina BĂLTEANU, cu ocazia frumoasei aniversări!
Lorina Bălteanu s-a născut pe 21 decembrie 1960, în satul Peciștea, raionul Rezina. A absolvit Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1982) și Universitatea din Dijon.
Debutează în volumul colectiv „Dintre sute de catarge” (1980), iar debutul editorial are loc în 1984, cu volumul de poezie „Obstacolul sticlei”, recomandat la apariție de Aureliu Busuioc.
A activat ca metodistă la Clubul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și ca redactoare la revistele „Orizontul” și „Sud-Est cultural”. Între 1992 și 1998, a fost directoare a Fundației Soros Moldova, iar din 1998 este directoare a Trustului de Presă Medialog. În 2000, se stabilește la Paris, unde se afirmă și în domeniul designului de interior și își creează propria marcă de bijuterii.
A publicat volumele de poezie „Obstacolul sticlei” (1984), „Cioburi” (1990) și „Poeme de sticlă” (1997). Criticul Theodor Codreanu a remarcat în poezia sa un discurs energic și categoric și un amestec subtil de planuri existențiale, care depășește convențiile liricii confesive. În 2023, publică primul său roman „Legată cu funia de pământ” (Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Carte de proză, 2024).
Lorina Bălteanu este laureată a Premiului „Constantin Stere” în domeniul literaturii al Ministerului Culturii al Republicii Moldova (pentru anul 2023).
La mulți ani, stimată doamnă Lorina Bălteanu!
PROIECTE INIȚIATE ȘI REALIZATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA
1. Proiectul cultural „Gala Premiilor Literare, ediția a XVI-a”, susținut de Ministerul Culturii al Republicii Moldova și Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău.
2. Proiectul cultural „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor”, susținut de Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
3. Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a IV-a), desfășurat în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și susținut de către Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău.
4. Proiectul cultural „Scriitorii din Republica Moldova: in memoriam”, susținut de către Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău.
5. Proiectul cultural „105 ani de la fondarea Uniunii Scriitorilor din Moldova”, susținut de către Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău.
PROIECTE REALIZATE ÎN PARTENERIAT
6. Campania națională de promovare a lecturii „Să citim împreună!” (ediția a XIV-a), realizată de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, și susținută de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
7. Proiectul editorial „Chișinăul literar cu pretext fotografic”, inițiat de Fundația „Heritage 21” și realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova.
