La mulți ani, dragi români!

La mulți ani, cu multă sănătate, inspirație și bucurii creatoare, adresăm poetului, prozatorului și publicistului Ion ANTON, cu ocazia aniversării a 75-a de la naștere!

Ion Anton s-a născut la 3 decembrie 1950, în satul Ghelăuza, raionul Strășeni, într-o familie de răzeși. A urmat școala de opt ani din localitatea natală, unde s-a remarcat prin rezultatele excelente la limba și literatura română și prin interesul tot mai pronunțat pentru poezie. Studiile liceale le continuă la Școala Medie nr. 1 din Strășeni, actualul Liceu Teoretic „Ion Vatamanu”. În 1969, finalizează studiile medii și publică primele versuri în presa timpului, în săptămânalul „Cultura” și în gazeta raională „Munca pașnică”.

În aceeași perioadă, lucrează ca ucenic și ulterior ca strungar la uzina „Electrotocipribor” din Chișinău (1969-1972), continuând totodată să scrie și să frecventeze Cenaclul „Luceafărul” de la „Tinerimea Moldovei”, condus de poetul Liviu Damian. În 1977, absolvă cu mențiune secția de Jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova, perioadă în care se implică activ în viața literară universitară, fiind secretar al Comitetului Cenaclului „Mihai Eminescu”.

După absolvire, timp de aproape un deceniu, își desfășoară activitatea la săptămânalul „Literatura și arta”, unde ocupă funcțiile de secretar general de redacție și șef de secție (1978-1987). Aici participă, alături de Leonida Lari și Nina Josu și cu sprijinul redactorului-șef Victor Teleucă, la organizarea Cenaclului „Dialog”, devenit ulterior cenaclul Uniunii Scriitorilor din Moldova, sub conducerea lui Nicolae Dabija. În paralel, între 1978 și 1994, activează la publicația pentru copii și adolescenți „Florile dalbe”, ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct, iar din 1994 este redactor-șef și director al revistei, funcție pe care o exercită până în prezent. Colaborează, de asemenea, cu reviste pentru copii din România, fiind redactor asociat la „Prichindel” (Iași) și redactor-consultant la „Duminica cuvintelor” (București).

A semnat numeroase rubrici permanente în „Literatura și arta” și „Florile dalbe”, abordând teme de etică, educație, patrimoniu cultural și reflecție morală. Editorialele sale, consacrate întrebărilor cititorilor tineri, reprezintă un instrument didactic suplimentar pentru cadrele didactice.

Debutează editorial cu volumul „Vamă pentru speranță” (1983), urmat de „Viitorul ca moștenire” (1992), „Rondelurile călătorului” (1997), „Mâine va fi ieri” (2002) și de o serie amplă de cărți pentru copii, între care „Bună dimineața, Ziuă!” (1986), „Garderoba veselă” (1988, 2006), „Alfabetul pe portativ” (1998), „Semaforul” (2000), „Cuibul soarelui” (2003) sau „DE CE? Enciclopedie pentru fete și băieți curioși” (2011).

Activitatea sa literară pentru cititorul matur cuprinde volumele „Zodia Zimbrului” (2004), „Necuprinsul punctului” (2005), „Cădere sentimentală pe gânduri” (2010), „FOKA” (2012), romanele „Viața ca amintire” (2013-2014), „Ieșirea din uitare”, consacrat muzicianului Eugeniu Coca (2019), precum și romanul-cronică „Marele Nanu sau Stejarul genealogic Dicescu” (2020). A publicat, de asemenea, „Dezgolirea sufletului de trup” (2020) și volume de proză și poezie apreciate de critici și cititori.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM) și al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova, precum și al Secției Naționale IBBY (din 2015). A făcut parte din juriile Uniunii Scriitorilor și este membru al Consiliului USM din 2017.

Pentru activitatea sa literară și jurnalistică a fost distins cu numeroase premii și distincții: Premiul Ligii Jurnaliștilor Profesioniști (2002), Premiul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova pentru romanul „Ieșirea din uitare” (2020), Premiul pentru Excelență al USM (2022), precum și premii importante la Saloanele Internaționale de Carte pentru Copii și Tineret de la Chișinău, între care Premiul „Grigore Vieru” (2016) și Premiul „Ion Creangă” pentru întreaga activitate în literatura pentru copii (2024). A fost decorat cu Medalia „Meritul civic” (2000), cu Ordinul de Onoare și Diploma de gradul I a Guvernului Republicii Moldova (2010). În 2019, a primit Premiul juriului la Festivalul Internațional „Tudor Arghezi” (Târgu-Jiu) și Premiul Național de Proză „Liviu Rebreanu” (Bistrița), iar în 2020 – Diploma de Onoare a IBBY. În anul 2025, devine laureat al Premiului Național în domeniul literaturii „pentru întreaga creație literară și publicistică dedicată copiilor și tinerilor, de o valoare educativă și cultural-artistică deosebită”.

Sub conducerea sa, revista „Florile dalbe” a fost distinsă, în 2008, la Paris, cu Premiul Internațional pentru calitate și excelență „Steaua Calității”, Categoria Aur, fiind considerată una dintre cele mai apreciate publicații de cultură generală pentru copii și adolescenți.

Victor TELEUCĂ: „Ion Anton rămâne, cu precădere, un poet al tineretului, mai exact, al vârstei care are în față apa fremătătoare a vieții, prin care se poate trece o singură dată”.

Mihai CIMPOI: „Romanul-cronică «Marele Nanu sau Stejarul genealogic Dicescu» reflectă, dincolo de genealogie, patrimoniul memorial al unei familii exemplare de nobili moldoveni. (…) Un roman de familie, dar și un roman de istorie, în care, ca într-o picătură de rouă, se oglindește destinul dramatic al întregii elite naționale basarabene”.

Iurie COLESNIC: „Inedit prin segmentul cronologic, romanul «Foca» te cucerește prin fluiditatea expunerii, prin firescul personajelor, prin nedorința de a epata cu orice preț, prin tragismul unei existențe mereu amenințate de un regim pretins uman, dar inuman în esență”.

La mulți ani, stimate domnule Ion Anton!