Fondată in 1920
Fondată in 1920
La mulți ani, cu multă sănătate, energie creatoare, bucurie și împliniri, adresăm astăzi istoricului, profesorului universitar, publicistului și memorialistului Ion ȚURCANU, cu ocazia aniversării a 80-a de la naștere!
Ion Țurcanu s-a născut la 15 ianuarie 1946, în Găurenii de Sus (astăzi comuna Găureni), în spațiul fostului județ Lăpușna, localitate aflată în prezent în raionul Nisporeni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1969. După susținerea doctoratului în anul 1975, a activat în învățământul superior, în calitate de lector superior, apoi docent la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, iar în anii 1993-1997 a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. Din 2001, a revenit la cariera profesorală la Universitatea de Stat din Moldova, unde a predat cursuri de istorie și de filozofie a istoriei, formând generații de studenți în spiritul rigorii academice și al responsabilității față de adevărul documentului.
În perioada anilor 1987-1990, Ion Țurcanu a desfășurat o intensă activitate publicistică, orientată spre recuperarea și explicarea unor realități istorice care, în perioada sovietică, fuseseră fie interzise, fie grav denaturate. A participat, în 1988, la crearea Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării (viitorul Front Popular din Moldova), fiind unul dintre membrii activi ai acestei formațiuni, iar în cadrul marilor adunări publice de la sfârșitul anilor ’80 s-a remarcat prin inițiativa de a familiariza opinia publică din Republica Moldova cu istoria tricolorului românesc și prin susținerea fermă a ideii înlocuirii drapelului RSSM cu simbolul național. În paralel, a declanșat o critică argumentată a istoriografiei sovietice, care falsifica trecutul Basarabiei și al românilor, asumând, în mod deschis, o poziție incomodă pentru mediile oficiale și pentru structurile ideologice ale timpului.
La alegerile democratice din februarie 1990, Ion Țurcanu a fost ales deputat în Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, iar după deschiderea lucrărilor acestui legislativ a fost ales Secretar al Parlamentului. În perioada 1990-1994, ca membru al primului Parlament, s-a numărat printre cei 278 de deputați care au votat în unanimitate Declarația de Independență a Republicii Moldova, la 27 august 1991.
În viața culturală și editorială, Ion Țurcanu s-a impus printr-o activitate constantă de instituire și gestionare a unor platforme de carte și presă. A fost redactor-șef al Editurii „Cartea Moldovenească” (1989-1990), apoi director al Editurii „Universitas” (1993-1996), conducând-o până la lichidarea acesteia prin hotărâre de Guvern. În 1990, a înființat revista de lectură istorică „Patrimoniu”, pe care a editat-o până în 1993, iar în aceeași perioadă a fost redactor-șef al „Revistei de istorie a Moldovei”, contribuind decisiv la reintroducerea în circuitul public a temelor istorice majore și la reabilitarea unei gândiri istorice libere, neîngrădite de comandamente ideologice.
Ca istoric, Ion Țurcanu s-a consacrat cercetării unor teme de mare relevanță pentru trecutul Basarabiei și pentru istoria românilor, în general, de la perioada interbelică la trauma ocupației sovietice și până la reflecția asupra modului în care se scrie istoria. Între lucrările sale fundamentale se numără studiile dedicate satului basarabean și reformei agrare, reunite în volume precum „Satul basarabean. Studii social-economice (1918-1940)” (1980) și „Relații agrare din Basarabia în anii 1918-1940” (1991), urmate de „Foametea din Basarabia în anii 1946-1947. Mecanismul organizării ei” (1993), lucrare de referință care explică, pentru prima dată într-o carte, dimensiunea tragică și subtextul politic al foametei organizate. În 1998, publică monografia „Unirea Basarabiei cu România în anul 1918. Preludii, premise, realizări”, precum și studiul „Partidul Național Moldovenesc. Istoria unei importante instituții politice”, iar în 2000 apare „Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice. 1944-1953”, sinteză care adună și ordonează o experiență de cercetare rară asupra rezistenței anticomuniste. În zona istoriografiei și a metodologiei, cărțile „Istoricitatea istoriografiei” (2004) și „Istoria: receptare, cercetare, interpretare” (2006) susțin un demers reflexiv necesar despre disciplina istoriei, condițiile ei și riscurile deformării prin ideologie.
Un proiect de amploare aparte îl constituie „Bibliografia istorică a Basarabiei și Transnistriei” (2005), lucrare enciclopedică de mari proporții, cu peste 16,5 mii de titluri, instrument indispensabil de orientare în cercetarea istorică și istoriografică. În 2007, Ion Țurcanu publică sinteza „Istoria românilor (cu o privire mai largă asupra culturii)”, urmată de proiectele de popularizare ilustrată „Istoria ilustrată a românilor. De la origini până la Marea Unire” (2008) și „Istoria contemporană ilustrată a românilor” (2010). În deceniul următor, preocupările sale se extind spre istoria medievală timpurie și spre problematica originii numelui „Basarabia”, concretizate în volume precum „În căutarea originii numelui Basarabia” (2010), „Descrierea Basarabiei” (2011) și „Bessarabiana. Teritoriul dintre Prut și Nistru în câteva ipostaze istorice și reflecții istoriografice” (2012). Experiența intelectuală și civică a acestor decenii se regăsește, în registru memorialistic, în „Istoria istoriilor mele” (2013), carte de evocări care completează tabloul unui destin în care biografia personală se întâlnește cu biografia unei epoci.
Ion Țurcanu a avut, de asemenea, preocupări literare și eseistice, publicând de-a lungul timpului povestiri scurte, eseuri și cronici literare, iar în anii recenți a editat și volume de nuvele, confirmând o disponibilitate pentru scriitura de idei și pentru expresia personală a experienței intelectuale.
Pentru activitatea sa, Ion Țurcanu a fost decorat cu Medalia „Meritul Civic” (1996), Ordinul de Onoare (2011) și Ordinul Republicii (2012), distincții care recunosc contribuția unei personalități pentru care istoria a fost, constant, nu doar domeniu de cercetare, ci și datorie față de adevăr și față de memorie colectivă.
La mulți ani, stimate domnule Ion Țurcanu!
La mulți ani, cu multă sănătate, bucurii, inspirație creatoare și împliniri, adresăm astăzi poetului, prozatorului, traducătorului și editorului Nicolae SPĂTARU, cu ocazia aniversării a 65-a de la naștere!
Nicolae Spătaru s-a născut la 13 ianuarie 1961, în comuna Horbova, ținutul Herța (astăzi Ucraina; fostul județ Dorohoi). După absolvirea Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității din Cernăuți (1983) se stabilește la Chișinău, legându-și destinul de instituțiile culturale și de mediul literar basarabean. A activat în calitate de metodist la Universitatea de Stat din Moldova (1983-1986), muzeograf la Muzeul Republican de Literatură „D. Cantemir” (1986-1991), director al Companiei editoriale „Luceafărul” (1993-1998), director de proiecte și programe din cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2010-2021). În prezent, este director al revistei de proză și arte vizuale „Quadrat”, al editurii cu același nume și director al Bibliotecii „Alba Iulia”, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău.
A debutat în presă încă din 1979, cu versuri publicate în ziarul „Zorile Bucovinei”, iar debutul editorial îl realizează cu volumul de poezie „Întoarcerea zeilor” (1992), distins cu Premiul pentru debut al Salonului de Carte. În același deceniu, urmează volumele „Ion și alte revoluții” (1996) și „Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii” (1998, carte recompensată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Fundației Culturale Române). Poezia sa continuă să se dezvolte într-o linie recognoscibilă prin tensiunea dintre realul imediat și proiecția simbolică, dintre ironie și melancolie, dintre luciditate și vibrația onirică, în volume precum „Tristețea recită din Rilke” (2000), „Mici insomnii pentru Europa” (2013), „Citirea zidului” (2013), „Nebunul cu o singură fereastră” (2017) și „Locuri nemarcate” (2025). Arcadie Suceveanu a caracterizat profilul poetic al lui Nicolae Spătaru drept unul al „spectacolului cotidian”, cu „viziuni oniric-expresioniste”, în care „simbolurile mari poartă măștile grotești ale absurdului și derizoriului”.
O direcție aparte în creația lui Nicolae Spătaru, la fel de consistentă, reprezintă literatura pentru copii, în care scriitorul se afirmă printr-o imaginație ludică și o claritate expresivă atent dozată: „Cifrele în spectacol” (2005, volum premiat la Salonul de Carte pentru Copii), urmat de „O zi de surprize” (2006), „Reportaje în culori” (2008) și „Pisicul informatician” (2012). Pentru această zonă de creație, primește, între altele, Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii (Chișinău, 2013) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru literatură pentru copii (2013).
După 2010, Nicolae Spătaru își amplifică vizibil prezența și în proză, fără a abandona poezia: volumul „Îngerașul purta fustă mini” (2015) deschide o suită de cărți care pun accent pe construcția narativă, pe dozajul de fantastic și pe precizia dialogului, continuată cu „Omul izgonit de ceasuri” (2019) și „Apusul unei biciclete” (2020). Romanul „Măștile lui Brejnev” (2020) reprezintă una dintre borne ale prozei sale, fiind nominalizat la premiile Festivalului Primului Roman de la Chambéry (Franța). Despre această etapă, Horia Gârbea observă că Nicolae Spătaru pășește „foarte decis pe o cale nouă”, punctul forte al prozatorului rămânând „dialogul”, credibil și bine ritmat, care susține o proză „în toată puterea cuvântului”.
În paralel cu opera originală, Nicolae Spătaru desfășoară o activitate importantă de traducător, aducând în limba română autori contemporani din spații diferite: Lilya Gazizova (în colaborare cu Leo Butnaru), Salim Babulaoglu, Ajdar Ol, Novruz Najafoglu, Farid Huseyn ș.a. Totodată, propriile sale cărți au circulat în alte limbi, prin volume de autor precum „Álmatlanság Európáért” (2015, în limba maghiară), „Qiyamət təxirə salınır” (2021, în limba azeră), „Aпокалипсис снова отложен” (2021, în limba rusă), precum și prin traducerile romanului „Măștile lui Brejnev” în limbile maghiară (2021) și rusă (2023). În ansamblu, opera sa este prezentă, în antologii și reviste, în Franța, Germania, SUA, Ungaria, Azerbaidjan, Turcia, Olanda, Belgia, Rusia, Cehia, Ucraina și Spania.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club, Nicolae Spătaru a fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” (2014) și distins cu numeroase premii naționale și internaționale, între care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998), Premiul Festivalului Internațional de Poezie „Drumuri de spice” (Serbia, 2013), Premiul Relații Culturale al USM (2014), Premiul pentru proză al USR, Filiala Chișinău (2016), Premiul Nizami (2019), Premiul pentru traducere al Primăriei municipiului Chișinău (2022).
Arcadie SUCEVEANU: „Nicolae Spătaru scrie o poezie a spectacolului cotidian, cu implicaţii social existenţiale, cu «viziuni oniric-expresioniste», în care simbolurile mari poartă măștile grotești ale absurdului și derizoriului”.
Horia GÂRBEA: „Nicolae Spătaru este un poet însemnat și un foarte bun traducător. Am citit cu plăcere, de pildă, poemele lui Salim Babullaoglu, poet azer, în traducerea lui. Recent însă, după cum pe mulți scriitori îi duce curba biologică, poetul se îndeamnă tot mai adesea la proză. Deocamdată scurtă. În două cărți mai recente, «Îngerașul purta fustă mini» și «Omul izgonit de ceasuri», ambele apărute la editura Junimea, Nicolae Spătaru pășește foarte decis pe o cale nouă. Nu o face cu timidități de amator, nici cu stângăcii de începător, dar mai ales fără niciun exces «liric». Povestirile lui sunt proză în toată puterea cuvântului, ingenioase, cu o doză bine cântărită de fantastic și cu dialoguri credibile. Mai ales dialogul este punctul forte al noului prozator”.
Răzvan VONCU: „Finalmente, ceea ce place şi convinge în poezia lui Nicolae Spătaru este blândeţea înţeleaptă cu care poetul se raportează la un univers ostil, prin intermediul unui text cizelat, fin, lipsit de excese şi asperităţi. Între spaima tragică a fiinţei şi versul echilibrat, ironic sau melancolic, poetul întreţine, abil, o permanentă tensiune, care alimentează şi potenţează emoţia”.
Lucian VASILIU: „Într-un stil direct, colocvial, despovărat de semne grafice şi de tautologii, Nicolae Spătaru îşi asumă postura de epistolier, mesager al unor stări de spirit inconfortabile, lăsând «uşa poemului deschisă»”.
La mulți ani, stimate domnule Nicolae Spătaru!
PROIECTE INIȚIATE ȘI REALIZATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA ÎN ANUL 2026
1. Proiectul cultural „Gala Premiilor Literare (ediția a XVII-a)”.
2. Proiectul cultural „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor”.
3. Proiectul cultural „Cafeneaua literară la Casa Scriitorilor”.
4. Proiectul cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a V-a), desfășurat în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.
5. Proiectul cultural „Scriitorii din Republica Moldova: in memoriam”.
PROIECTE REALIZATE ÎN PARTENERIAT
6. Campania națională de promovare a lecturii „Să citim împreună!” (ediția a XV-a), realizată de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, și susținută de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
7. Concursul Național de Lectură „La izvoarele înțelepciunii” (ediția a XXXVI-a), organizat de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și Secția Natională IBBY din Republica Moldova.
