NICOLAE ROMANENCO – 120 DE ANI DE LA NAȘTERE

Nicolae Romanenco (8 aprilie / 26 martie 1906, Eisk, regiunea Krasnodar – 27 iulie 2000, Moscova) a fost istoric literar, inginer și hasdeolog, cunoscut pentru contribuțiile aduse la studierea operei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu și la istoria literaturii române din Basarabia.

A absolvit Școala Politehnică din Timișoara (1927). Între 1928-1940, a lucrat ca inginer-electrician, inclusiv la întreprinderi din București și Ploiești. În anii 1942-1948, este instructor politic (lector) în armata sovietică și redactor la ziarele „Grai nou” și „Înainte”, editate de direcția politică a armatei sovietice în limba română. Din 1949, se angajează la Secția de Energetică a Academiei de Științe a Moldovei, iar în 1967 își susține teza de doctor în științe tehnice. Începând cu anul 1969, activează în calitate de consultant la Uniunea Scriitorilor din URSS pentru literatura moldovenească și locțiitor al președintelui Consiliului Unional pentru literatura moldovenească.

Deși nu a avut studii filologice, Nicolae Romanenco s-a remarcat prin studiul moștenirii familiei Hâjdău-Hasdeu. Debutează editorial în 1957, cu micromonografia „B.P. Hasdeu. Viața și opera”, reluată, într-o variantă mai amplă, în 1959. De aici, activitatea sa de cercetare se dezvoltă în două direcții: pe de o parte, editarea și comentarea operei hasdeiene (prin ediții îngrijite și prefațate); pe de altă parte, participarea la elaborarea lucrărilor colective de referință, între care „Istoria literaturii moldovenești” (1958), „Studii și materiale despre B.P. Hasdeu” (1966), „Pagini din istoria literaturii și culturii moldovenești” (1979) și „Studii și materiale despre Alexandru și Boleslav Hâjdău” (1984). De asemenea, este preocupat de problemele traducerii artistice, reflectate în volumul „Confruntări literare” (1973). Colaborează la revistele „Limba și literatura moldovenească”, „Nistru”, „Literatura și arta”, „Kodry” ș.a.

În anii ’80, în contextul perestroikăi și a glasnostului, Nicolae Romanenco a fost printre susținătorii reoficializării limbii române în RSS Moldovenească și a revenirii la alfabetul latin. În 1988, adresează o scrisoare lui Andrei Lupan, în care argumentează necsitatea revenirii la alfabetul latin.

Grație cercetărilor întreprinse de Nicolae Romanenco, în fondurile Muzeului Național al Literaturii Române se păstrează multe lucrări (în fotocopii) ale lui Al. Hâjdău și B.P. Hasdeu. În același timp, manuscrisele sale sunt păstrate în Colecția de hasdeulogie a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău.

Receptarea critică a activității sale este reflectată în numeroase comentarii exegetice (A. Sadovnic, E. Dvoicenko-Markova, I. Șpac, G. Meniuc), în articole de sinteză și aniversare (P. Balmuș, V. Malanețchi, V. Beșleagă). În 2006, la Moscova, apare volumul „In memoriam N. Romanenco. Amintiri, corespondență, evocări”.