MAGDA ISANOS (1916-1944) – 110 ANI DE LA NAȘTERE

Magda ISANOS (17 aprilie 1916, Iași – 17 noiembrie 1944, București) a fost poetă, prozatoare, publicistă și avocată. Copilăria și adolescența și le-a petrecut la Chișinău. Părinții ei, Mihail Isanos și Elisabeta (Bălan), au fost medici la spitalul din Costiujeni. A absolvit Liceul eparhial de fete din Chișinău, Facultatea de Litere și Filozofie, dar și cea de Drept a Universităţii din Iași.

Debutează literar în 1932, în revista școlară „Licurici”, cu poeziile „Aș vrea un basm” și „Primăvara”; în anii următori, publică și în alte reviste și ziare, atât la Chișinău („Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”), cât și la Bălți („Cuget moldovenesc”) și la Iași („Însemnări ieșene”, „Jurnalul literar”).

Marcată de urmările poliomielitei și de o boală de inimă considerată incurabilă, Magda Isanos a trăit și a scris cu o intensitate continuă, iar presimțirea morții a grăbit maturizarea ei artistică.

În perioada anilor 1930-1944, Magda Isanos are un ritm de viață și de lucru foarte intens: se implică în inițiative culturale încă din liceu (inclusiv în redactarea unei reviste școlare), colaborează constant la reviste și ziare, se apropie de cercuri studențești cu orientare de stânga și participă la ședințele societății „Noua Junime”, inițiată de G. Călinescu. Din 1938, alături de Ion Frunzetti, Laurențiu Fulga, George Petcu și alții, contribuie la fondarea Grupării scriitorilor tineri. La 31 martie 1938 se căsătorește cu Eusebiu Camilar. În 1941, se naște fiica poetei, Elisabeta. În primăvara anului 1944, soții Camilar pleacă în refugiu; în noaptea de 5 spre 6 iunie, un bombardament distruge manuscrisele păstrate în locuința lor din Iași, supraviețuind doar un caiet cu patru povestiri inedite, salvat de o prietenă. Pe 17 noiembrie 1944, poeta se stinge la București, în casa părinților.

În timpul vieții, publică un singur volum de versuri: „Poezii” (Iași, 1943), care include 38 de poeme (ediție îngrijită de Eusebiu Camilar). După 1944, apar volumele postume „Cântarea munților” (1945) și „Țara luminii” (1946), urmate de reeditări și selecții care îi fixează opera în circuitul editorial: „Poezii” (București, 1947), „Versuri” (București, 1955), „Versuri” (ediție îngrijită și prefață de Marin Bucur, 1964), „Poezii” (antologie cu postfață și biobibliografie de Magda Ursache, 1974), „Mă scald în zi ca un copil în râu” (1982), „Cântare munților. Versuri, proză și publicistică” (cu prefață de Const. Ciopraga, 1988), „Confesiuni lirice” (Chișinău, 1989) etc.

Nicolae MANOLESCU: „Unele din cele mai calm-sfâșietoare poezii închinate morţii din întreaga noastră literatură au fost scrise de Magda Isanos”.

Aliona GRATI: „Dintr-o existenţă încarcerată într-o fiziologie dureroasă şi tragică, Magda Isanos a ştiut să edifice o literatură optimistă, reconfortantă, cu note dominant luminoase. Va rămâne fixată în istoria literaturii ca un poet solar, care, sub presiunea sfârșitului subit, a cântat viaţa colectivă în solemnităţi de odă şi frenezii imnice, în erupţii patetice şi elanuri confesive”.