ION PELIVAN – 150 DE ANI DE LA NAȘTERE

ION PELIVAN – 150 DE ANI DE LA NAȘTERE

Ion Pelivan (1 aprilie 1876, Rezeni, Lăpușna – 25 ianuarie 1954, închisoarea Sighetu Marmației; înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica, București) a fost publicist și doctor în drept, deputat în Sfatul Țării și în Parlamentul României, ministru al Justiției, conducător al Filialei din Basarabia a Asociației de Cultură „Astra” (1927-1936).

Format la Seminarul Teologic din Chișinău și la Universitatea din Dorpat (Tartu), Facultatea de Drept, Ion Pelivan intră devreme în conflict cu autoritățile țariste: pentru participare activă la mișcarea studențească „Pământenia basarabeană” este arestat și deportat la Veatka și Arhanghelsk. Revenit la Chișinău, împreună cu C. Stere și Em. Gavriliță, întemeiază primul ziar în limba română, „Basarabia” (1906). Urmează o etapă bălțeană, în care adună o bibliotecă românească adusă clandestin și organizează un cerc de intelectuali orientat spre drepturile naționale.

În 1917, participă la fondarea Partidului Național Țărănesc. Partidul Moldovenesc îl propune pentru funcția de președinte al Sfatului Țării, însă el cedează în favoarea lui Ion Inculeț. Activitatea publică și cea de publicist se continuă în plan internațional: ia parte la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) și la cea de la Geneva (1922), iar în aceeași perioadă publică în ziare pariziene („Le temps”, „Le Victoire”, „Le Patrie”). Tot atunci apar și două volume în limba franceză, legate de unirea Basarabiei cu România: „L’union de la Bessarabie a la Mere-Patrie – la Roumanie” (Paris, 1919) și „Les droits des Roumains sur la Bessarabie” (Paris, 1920).

Ion Pelivan este menționat și ca Director general responsabil pentru afacerile străine (Ministru de Externe) în Republica Democratică Moldovenească, iar după Unire devine ministru al Justiției în guvernul condus de Alexandru Vaida-Voievod. În scris, își continuă interesul pentru documente și interpretări istorice prin eseul „Tadeu Ivanovici Hasdeu. 1769-1855” (București, 1932) și prin contribuții în periodice: „Câteva acte din trecut” („Arhivele Basarabiei”, 1935, nr. 4), „Figuri basarabene din trecut” („Arhivele Basarabiei”, 1938, nr. 1-4), „Contribuții noi pentru lămurirea evoluției naționalismului între Prut și Nistru” („Viața Basarabiei”, 1938, nr. 3-4), „Basarabia sub oblăduirea moscovită” („Viața Basarabiei”, 1938, nr. 6-7), eseul „Alexandru Matei Cotruță” („Viața Basarabiei”, 1940, nr. 9-10) și „Profesorul Nicolae Iorga” („Viața Basarabiei”, 1941, nr. 6-7), culminând cu volumul „Basarabia de sub oblăduirea rusească” (București, 1941).

În 1940, se refugiază în România, dar este arestat în Noaptea demnitarilor de regimul comunist al lui Petru Groza pentru rolul său în unirea Basarabiei cu România și pentru opoziția sa fermă față de comunism și Uniunea Sovietică. S-a stins din viață în închisoarea Sighetu Marmației la 25 ianuarie 1954.

Astăzi, în Republica Moldova, numele lui Ion Pelivan poartă o localitate din raionul Orhei, Liceul teoretic din satul Răzeni (raionul Ialoveni), o stradă din sectorul Buiucani a municipiului Chișinău.