Anatol Codru (1 mai 1936, Malovata Nouă, Dubăsari – 17 august 2010, Chișinău) a fost poet, regizor de film documentar, academician, una dintre vocile distincte ale liricii românești din Republica Moldova și o prezență importantă în cinematografia națională.
A urmat școala în satul natal și la Dubăsari, unde s-a remarcat timpuriu prin interesul pentru literatură, desen și sculptură. În anii de școală conduce cenaclul literar „Octombrie” și publică primele încercări literare în presa raională. Între 1958 și 1963, studiază la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău și conduce cenaclul literar „Luceafărul”, unde se afirmă ca tânăr autor. Debutează editorial, încă student, cu volumul de versuri „Nopți albastre” (1962), prefațat de Andrei Lupan.
După absolvire, activează în presă și în domeniul editorial: la săptămânalul „Cultura Moldovei”, apoi la Editura Cartea Moldovenească. În 1964, devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Publică volumele „Îndărătnicia pietrei” (1967), „Feciori” (1971), „Portret în piatră” (1978), „Piatra de citire” (1980), „Mitul personal” (1986), „Bolta cuvântului” (1997), „Întâmplarea mirării” (1998), „Ruperea din neființă” (1999), „Piatra înșine” (2003), „Orgă de piatră” (2004). În poezia sa, piatra devine semn central al construcției metaforice, al tensiunii interioare și al reflecției grave asupra ființei.
În cinematografie, Anatol Codru debutează cu documentarul „Trânta” (1968), distins cu Premiul I pentru regie la festivalul de la Minsk. Urmează Cursurile superioare de scenaristică și regie de film documentar de la Moscova, după care activează la Studioul „Moldova-Film”. Până în anul 2000, realizează 30 de filme documentare, mai multe dintre ele apreciate la festivaluri naționale și internaționale. Printre titlurile importante se numără „Dimitrie Cantemir”, „Sunt acuzați martorii”, „Mihai Eminescu”, „Eu, Nicolai Costenco”, „Ion Creangă”. Documentarul „Sunt acuzați martorii” obține Marele Premiu la Festivalul Internațional de Filme Documentare de la Ostrove, iar filmul „Mihai Eminescu” este distins cu Premiul I la Festivalul de poezie de la Suceava.
Anatol Codru a fost și un animator al vieții literare și cinematografice. În 1989 formează, la Dubăsari, cenaclul literar și de cultură națională „Moștenirea”. În 1993 este ales președinte al Uniunii Cineaștilor, funcție în care va fi reconfirmat ulterior. În 1999, pentru merite deosebite în arta scrisului și în cea a ecranului documentar, Academia de Științe a Moldovei îi acordă înaltul titlu onorific de academician.
Pentru activitatea sa literară și cinematografică, a fost distins cu Premiul Tineretului, titlul de Maestru în Artă, Premiul de Stat al Republicii Moldova, Medalia „Mihai Eminescu”, Ordinul Republicii, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” (2002) și alte distincții. A fost ales membru de onoare al Academiei Internaționale de Film din Federația Rusă și a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Internaționale de drept economic (2000).
Prin poezie și film, Anatol Codru a lăsat o operă de o expresivitate densă, construită pe metaforă, memorie, verticalitate morală și atașament față de valorile culturii naționale.