La mulți ani, cu multă sănătate, inspirație, energie creatoare și noi împliniri literare, adresăm astăzi poetului și eseistului Teo CHIRIAC, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, cu ocazia aniversării a 70-a de la naștere!
Teo Chiriac s-a născut la 29 mai 1956, în satul Coșernița, raionul Florești. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Jurnalism, a Universității de Stat din Chișinău (1979). Între 1979 și 1985, a activat în calitate de redactor la Radioul Național; între 1985 și 1993 a fost redactor și redactor-șef la Editura „Literatura Artistică” (ulterior „Hyperion”). A participat la Programul Internațional de Instruire „Marshall Plan for Moldova” (1998-2004) și a efectuat stagii în Cehia și Italia.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, Teo Chiriac a fost, în perioada 1995-1997, reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chișinău. Din 2010, a exercitat funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar din 2021 este președintele USM. Din 2023, este președintele Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2015, este redactor-șef al „Revistei literare” – organul de presă al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
A debutat editorial cu volumul de poezie „Lucrare de control” (1987), prefațat de Grigore Vieru. Au urmat volumele „Salonul 33” (1989), prima carte de versuri apărută cu grafie latină în fosta RSSM; „Critica irațiunii pure” (1996), publicată la București; „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009), „Cer lângă cer” (2011), „Sufletul meu de până la Big Bang” (2016), „Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4” (2019), „Lumea, între paranoia și metanoia” (2026).
Poezia lui Teo Chiriac se distinge prin tensiunea dintre abstracție și sensibilitate, prin construcția ideatică a poemului, prin meditația asupra condiției omului contemporan și printr-o imaginație care transformă realul în arhitectură simbolică. Critica literară a remarcat, de-a lungul anilor, luciditatea, mobilitatea expresiei și vocația sa pentru explorarea marilor teme ale existenței, ale artei și ale conștiinței umane.
Teo Chiriac figurează printre cei 20 de autori ai antologiei „Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene” (selecție și prefață de Eugen Lungu). Versurile sale au fost publicate în reviste literare și antologii de poezie din România, Germania, Franța, Italia, Belgia, Macedonia de Nord, Bulgaria și Rusia.
Activitatea sa literară a fost răsplătită cu importante distincții: Premiul pentru poezie contemporană al Societății Culturale „Lucian Blaga”, acordat în cadrul Zilelor „Mihai Eminescu” de la Cluj-Napoca (1994), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Critica irațiunii pure” (1996), Premiul pentru literatură Familia Esinencu (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009), Premiul Lira al Salonului Internațional de Carte, Chișinău (2010), titlul onorific „Maestru al Literaturii” (2010), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru „Sufletul meu de până la Big Bang” (2016), Premiul Național pentru Literatură (2017) și Premiul „Constantin Stere” în domeniul literaturii, acordat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, pentru volumul „Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4” (2020). A fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria „A” – Literatură, al României ( 2014 ) și cu Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2015).
Alex. ȘTEFĂNESCU: „Teo Chiriac are o predilecție pentru abstracții. Chiar și termenii de o concretețe marcată se dematerializează, se purifică, rămân o simplă convenție, deoarece poetul îi așează în raporturi noi, cu o mobilitate de prestigitator”.
Răzvan VONCU: „Teo Chiriac este înzestrat cu o conștiință ultra-sensibilă, care percepe acut dezechilibrele tot mai accentuate ale lumii contemporane și puterile tot mai reduse ale artei de a li se opune”.
Adrian CIUBOTARU: „[În «Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4»], Teo Chiriac ne pune pe masă o carte dificilă, solicitantă, o meditație când poetică, când filozofică, dar de fiecare dată profundă asupra lumii, creației, locului pe care îl avem în aceasta și temeiului pentru care existăm. O adevărată psihomahie, în care scriitorul izbutește să-și formuleze, la capătul unei bătălii extenuante cu propriile sale stări și idei, virtuți și vicii, atât crezul etic, cât și pe cel artistic, un crez ce poate arunca o lumină nouă inclusiv peste volumele sale de poezie publicate după 1996 încoace”.
Eugen LUNGU: „«Lumea, între paranoia și metanoia» e o carte care se împarte egal între meditație și confesiune. Căci atunci când vizitează temele mari, scriitorul le trece printr-un ego ce sfidează în mod deliberat pudibonderia tradițională, expunându-și, cu mari riscuri, sufletul dezgolit în fața acestor provocări”.
La mulți ani buni, stimate domnule Teo Chiriac!
