Uniunea Scriitorilor din Moldova, împreună cu Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, a organizat, pe 15 ianuarie 2026, o serie de manifestări dedicate Zilei Naționale a Culturii și omagiului adus lui Mihai Eminescu la cei 176 de ani de la naștere.
Mulțumim colegilor și partenerilor care au fost alături de noi la depunerea florilor la bustul lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, la monumentul poetului din fața Casei Scriitorilor și la Troița ridicată în amintirea scriitorilor exterminați și deportați de către regimul comunist.
Un moment central al programului a fost conferința publică susținută la Casa Scriitorilor de dr. hab., prof. univ. Ion GAGIM: „Poezia lui Eminescu pe portativul lui Doga: fascinația «meloversului»”. Prelegerea a propus un exercițiu rafinat de „ascultare” a literaturii și de „citire” a muzicii, urmărind interferențele muzicale în poezia eminesciană și cele poetice în creația lui Eugen Doga.
Punctul de plecare a conferinței l-a constituit cartea prof. Ion Gagim „Doga și Eminescu: metafizica sunetului sau O carte despre iubire” (2024). Ion Gagim a urmărit, întâi de toate, interferențele muzicale din poezia eminesciană: ritmuri, sonorități, impulsuri de cânt, ideea poetului-auzitor a „muzicii sferelor”, care îl apropie de figura lui Orfeu. Ca și modelul său mitologic, Eminescu nu doar reprezintă lumea, ci o „cântă”, fără a face abstracție de armoniile reale și de profunzimile muzicale inerente cuvântului. În acest sens, Ion Gagim introduce noțiunea de „melovers”: un fenomen artistic pe care îl definește drept „retopirea simbiotică, una în alta, a ambelor substanțe – a poeziei și a muzicii”.
În contrapunct, Ion Gagim a remarcat poeticitatea din creația lui Doga (fidelă mai degrabă „versului”, nu doar „textului” eminescian care se pune la baza cântecului, după cum afirma compozitorul). Din această perspectivă, „meloversul” devine, de fapt, numele unei fascinații: starea rară în care literatura și muzica încetează să se însoțească din afară și încep să comunice din interior, ca două arte „surori” reunite în aceeași respirație. Cu alte cuvinte, în cazul receptării creației eminesciene în muzica lui Eugen Doga, asistăm nu doar la o simplă „punere pe note” a textului, ci la o contopire în care versul își dezvăluie structurile muzicale lăuntrice, iar muzica, la rândul ei, își găsește sensul în vibrația și în „tonul” poeziei, acolo unde sunetul și semnificația tind să devină un tot.
Momentul de maximă intensitate a conferinței fost audierea romanței „Ochiul tău iubit…”, în interpretarea Mariei Bieșu, comentată ca exemplu de coincidență între culminația versului și a melodiei: tensiunea expresivă se strânge până la un vârf care, în lectura conferențiarului, cade pe „proporția divină”.
Finalul conferinței a deschis un dialog despre autenticitatea artei în epoca inteligenței artificiale și a digitizării, astăzi: dacă tehnologia poate reproduce forme, ceea ce rămâne decisiv este „misterul” interior al creației, acea parte vie care nu se reduce la calculul mecanic.
Consemnare: Ivan PILCHIN.
Reportaj fotografic: Dragoș COJOCARU.
