Fondată in 1920

Vera Malev – 100 de ani de la naștere

(5 octombrie 2026)

La 5 octombrie 2026 se împlinesc 100 de ani de la nașterea prozatoarei și publicistei Vera Malev, autoare a unei opere înscrise în evoluția prozei basarabene din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Vera Malev (5 octombrie 1926, Chișinău – 28 ianuarie 1995, Chișinău) și-a făcut studiile primare în anii 1932-1936, apoi a urmat Gimnaziul „Regina Maria” din Chișinău (1936-1944). Și-a continuat formarea literară la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova, absolvind Cursurile literare superioare în 1961.

Activitatea sa profesională a fost strâns legată de presa și instituțiile literare și culturale ale epocii. A lucrat, pe rând, ca dactilografă la Ministerul Învățământului, redactor literar la revista „Octombrie”, șef de secție și secretar responsabil la „Femeia Moldovei”, redactor-șef la Direcția Edituri și Industrie Poligrafică a Ministerului Culturii, șef de secție proză la revista „Nistru”. Din 1966 până în 1986 a fost secretar responsabil al Comitetului Republican pentru Premiile de Stat în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. Membră a Uniunii Scriitorilor din 1949, Vera Malev a participat timp de câteva decenii la viața literară și editorială din Republica Moldova.

A debutat în 1947 cu povestirea pentru copii „Niculăieș”, distinsă cu Premiul întâi al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutul editorial are loc în 1956, cu povestirea de proporții „Meleag nesupus”. Au urmat volumele „Prietenii mei” (1959), „Cântecul își face cale” (1961), „Zi de vară până în seară” (1962), „Revedere” (1964), „Zile de arșiță” (1966), „Flori de dumitrițe” (1967), „Cumpăna” (1970), „Tăcere și strigăt” (1972), „Pașii vremii” (1975), „Vârsta de argint” (1979), precum și „Scrieri alese”, în două volume (1984).

O parte importantă a prozei Verei Malev este consacrată mediului rural și transformărilor sociale ale epocii. Scrierile sale poartă inevitabil amprenta realismului socialist și a contextului ideologic în care au fost concepute, dar dincolo de schemele și convențiile perioadei se disting interesul constant pentru destinul individual, pentru confruntarea omului cu încercările vieții, pentru dilemele morale, adevăr, memorie și responsabilitate.

Vera Malev a cultivat deopotrivă literatura pentru copii și adolescenți. Volume precum „Prietenii mei”, „Revedere” și „Flori de dumitrițe” completează profilul unei scriitoare preocupate de universul copilăriei, de relațiile umane și de formarea caracterului. Publicistica sa a fost reunită, între altele, în volumul „Pașii vremii” (1975).

Cartea de referință a creației sale rămâne romanul „Recviem pentru Maria” (1986), reeditat în 1990 și 2004, consacrat destinului celebrei soprane basarabene Maria Cebotari. Îmbinând documentul biografic, reconstituirea unei epoci și evocarea artistică, romanul depășește în bună măsură limitele prozei tematice a perioadei și construiește imaginea unui destin artistic de excepție. Pentru această scriere, Vera Malev a fost distinsă post-mortem, în 1996, cu Premiul de Stat al Republicii Moldova.

Postum, în 2006, a apărut volumul „Noi, cei vii...”, care a readus în atenția cititorilor opera și personalitatea autoarei și a completat imaginea unei scriitoare a cărei activitate s-a întins pe aproape o jumătate de secol.

Pentru contribuția sa la viața literară și culturală, Vera Malev a fost distinsă cu titlul de Maestru Emerit al Artei (1982), cu Ordinul „Insigna de Onoare”, precum și cu alte distincții ale epocii.

Critica literară a remarcat în proza sa mai ales interesul pentru devenirea morală a personajelor și pentru confruntarea lor cu marile încercări ale existenței. Mihai Cimpoi observa că Vera Malev își urmărește eroii „pe căile vieții, întortocheate și pline de riscuri”, prin „cumpenele, zilele de arșiță, surprizele vârstei de argint”, subliniind, totodată, una dintre calitățile definitorii ale scriitoarei: „facultatea de a vibra la poezia sufletului uman”.

Privită astăzi, la un secol de la naștere, creația Verei Malev solicită o lectură atentă la contextul istoric și ideologic în care s-a constituit, dar și la acele elemente care îi depășesc epoca: interesul pentru adevărul omenesc, pentru memorie, pentru destinul feminin, pentru fragilitatea și rezistența individului în fața istoriei. Prin cărțile sale, iar în mod deosebit prin „Recviem pentru Maria”, Vera Malev rămâne o prezență distinctă în istoria prozei din Republica Moldova.