Fondată in 1920

PETRU ȘTEFĂNUCĂ – 120 DE ANI DE LA NAȘTERE

(14 noiembrie 2026)

La 14 noiembrie 2026 s-au împlinit 120 de ani de la nașterea folcloristului, etnografului, dialectologului, publicistului și pedagogului Petru Ștefănucă, una dintre personalitățile culturale ale Basarabiei interbelice.

Petru Ștefănucă s-a născut la Ialoveni, într-o familie de țărani-mazili. A urmat Liceul de băieți „Alexandru Donici” din Chișinău, apoi Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1932, cu specializare în filologie modernă. Printre profesorii săi s-au numărat Nicolae Cartojan și Dumitru Caracostea. În anii studenției a participat și la cercetările sociologice conduse de Dimitrie Gusti, luând parte, în 1931, la campania monografică de la Cornova.

După încheierea studiilor, a activat ca profesor la Tighina, Cetatea Albă și Chișinău. În paralel, a colaborat la publicații precum „Viața Basarabiei”, „Moldovanul”, „Cuget moldovenesc”, „Școala basarabeană” și „Sociologie românească”. În 1940, a devenit membru-fondator al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni și membru al comitetului de conducere al acesteia.

Un loc important în activitatea sa l-a ocupat Institutul Social Român din Basarabia, unde a fost mai întâi secretar general, iar ulterior director. Aici și-a desfășurat o mare parte dintre cercetările în domeniul folcloristicii, etnografiei, dialectologiei și sociologiei. Interesul său s-a îndreptat spre cultura tradițională a satului basarabean, spre limba vorbită, obiceiuri, datini, literatură populară și viața comunităților rurale.

Petru Ștefănucă este autorul unor studii precum „Folclor din județul Lăpușna”, „Cercetări folclorice pe Valea Nistrului de Jos”, „Literatura populară a satului Iurceni”, „Covoarele vechi basarabene”, „Serbarea datinilor de Crăciun și Anul Nou”, „Școala și datinile” și „Contribuții la bibliografia studiilor de folclor privitoare la românii din Basarabia și popoarele conlocuitoare”. A cercetat, de asemenea, variante ale basmelor populare, tradițiile de familie și mărturiile orale despre Primul Război Mondial.

O preocupare constantă a cercetătorului a fost problema identității lingvistice și culturale a românilor din Basarabia. În studiul „Fenomenul limbii române și basarabenismul”, publicat în revista „Viața Basarabiei” în 1936, precum și în alte texte ale sale, Petru Ștefănucă a susținut unitatea limbii române și apartenența culturii basarabene la spațiul cultural românesc.

După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în 1940, Petru Ștefănucă a fost arestat de NKVD și acuzat de activitate antisovietică. În aprilie 1941, a fost condamnat la moarte, pedeapsa fiind ulterior comutată în zece ani de detenție. A murit la 12 iulie 1942, într-un lagăr sovietic.

După 1990, opera sa a fost recuperată și repusă în circuitul cultural. Folcloriștii Andrei Hâncu și Grigore Botezatu au adunat și au editat în două volume cercetările lui Petru Ștefănucă sub titlul „Folclor și tradiții populare”. În aceste volume au fost reunite studiile sale de folclor, etnografie, dialectologie și cultură populară.

Andrei Hâncu și Grigore Botezatu subliniau că opera lui Petru Ștefănucă reprezintă nu doar rezultatul unei ample munci de cercetare, ci și o formă de educație în spiritul respectului față de moștenirea culturală românească. Pentru ei, savantul basarabean rămânea „un mare învățător al românilor din Basarabia”.