Inaugurarea Casei Cărții „Iacob Burghiu. O lacrimă înaripată spre baștină”

Pe 17 septembrie 2023, începând cu ora 12.00, la Casa de Cultură din satul Zăicani, r. Rîşcani, familia Burghiu, împreună cu Primăria satului Zăicani, va organiza un concert cu ocazia inaugurării Casei Cărții „Iacob Burghiu. O lacrimă înaripată spre baștină”.

În programul evenimentului vor participa invitați speciali din Chișinău, care vor evolua pe scena Casei de Cultură, precum și oaspeți de onoare din diferite localități ale Republicii Moldova.

În program: Colective artistice din satul Zăicani, Ansamblul „Moștenitorii”, Ansamblul de instrumente aerofone din satul Zăicani, Formația vocală de bărbați „Zăicănenii de la Nord”.

Invitați speciali: Mihail Agafița și formația «Select Cvartet», Anatol Latîșev, Taisia Mustea-Caraman, Victoria Lîs, Felicia Bojii.

Alte surprize muzicale!

*

Iacob BURGHIU s-a născut pe 3 iulie 1941 în satul Zăicani, raionul Rîşcani, Republica Moldova. După absolvirea școlii medii se înscrie la Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic din orașul Bălți. După o jumătate de an este admis, prin concurs, în calitate de actor la Teatrul Dramatic din Bălți (1958-1960). Își continuă cariera actoricească la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău (1960-1964).

Primele sale nuvele au apărut pe paginile revistei „Nistru” în anul 1962. Din 1967, este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Pe parcursul anilor 1965-1968 este regizor al Comitetului de Radio și Televiziune de pe lângă Sovietul Miniștrilor al RSSM.

În anul 1969, absolvă Facultatea de Regie a Institutului Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK) (studioul lui Igor Talankin) și, în același an, devine regizor al studioului „Moldova-Film”. În 1975, devine și membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova.

În calitate de regizor și scenarist, Iacob Burghiu a realizat o serie de filme artistice și documentare, care au fost remarcate atât de specialiști, cât și de spectatori: „O singură zi”, „Colinda”, „Povârnișul”, „Casă pentru Serafim”, „Țipătul păsării de noapte”, „Fii fericită, Iulia”, „Paralela 47”, „Pământul nu uită”, „Mama”, „Surorile”, „Codrii în toamnă”, „Balada lemnului”, „Vlad Ioviţă” ș.a.

Debutul său în calitate de scriitor are loc pe paginile revistei „Nistru”, în anul 1962, cu o serie de nuvele. Pe parcursul carierei sale de creație, reușește să publice trei cărți de proză și patru volume de versuri: „Soare în cârjă”, „Lebăda Roșie”, „Soră Lume”, „Spre o mioară”, „Vânturi solare”, „Cifre Romane: pe lespezi de calvar”, „Rup spice duminica”.

În creația cinematografică și literară Iacob Burghiu s-a arătat preocupat de destinele acelora care își asumă răspunderea pentru ceea ce se petrece în jurul lor, plăsmuind personaje active, capabile să îndrepte lucrurile pe făgașul omenescului și al bunei cuviințe.

Aceste calități ale omului de creație Iacob Burghiu s-au manifestat convingător și în activitatea sa publică. Fiind o fire mereu gata să pună umărul, atunci când este nevoie de ajutor, Iacob Burghiu a fost remarcat de colegii săi și recomandat pentru a le reprezenta interesele în cadrul Ministerului Culturii. Inițial, a deținut funcția de șef al Departamentului Teatru, Muzică, Film și Arte Plastice (1989-1990), iar în scurt timp a fost promovat devenind prim-viceministru al culturii (1990-1994). În anii 1995-1997, este director al Centrului Naţional de Studii Literare și Muzeografie „M. Kogălniceanu”, iar în 1997 devine consilier prezidențial pe problemele culturii și cultelor.

Iacob Burghiu a fost nu numai un profesionist de înaltă clasă în sfera culturii, dar și un om experimentat în domeniul administrării și managementului cultural, capabil să rezolve probleme de ordin material al acestui domeniu. Fiind bun organizator, găsind soluții în cele mai dificile situații, a știut să caute omul potrivit pentru locul potrivit, reușind, cu mijloace puține, să facă lucruri memorabile. Iacob Burghiu a fost responsabil de reconstrucția Teatrului Național „Minai Eminescu”. Datorită intervențiilor sale, au circa 200 de familii tinere ale lucrătorilor din domeniul culturii primit apartamente. A organizat lucrări de reparație și modernizare la Centrul „M. Kogălniceanu” etc.

A fost un om principial, care nu tolera neadevărul, dar își apăra și promova principiile cu tact, dând dovadă de respect nu numai față de prieteni, dar și față de cei care nu-i împărtășeau convingerile.

Fiind o fire diplomatică, putea dialoga cu oponenții, ca în cele din urmă să le câștige respectul.

A avut în viața lui și clipe grele, dar le-a trecut bărbătește, fără mânie, fără lăcomie, fără invidie sau gânduri de răzbunare, făcând lucruri necesare pentru a ameliora orice situație gravă.

Știa să descopere și să susțină inițiativele constructive, să promoveze idei și oameni capabili să slujească interesului obștesc, valorilor naționale, promovării artei noastre în lume.

Premii și titluri: Medalia „Mihai Eminescu” (1996), Maestru în Artă (1999).

A trecut în lumea celor drepți pe data de 28 iunie 2003, la Chișinău.