Fondată in 1920
Fondată in 1920
Uniunea Scriitorilor din Moldova anunță сu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a prozatorului, publicistului și autorului de literatură pentru copii Victor PROHIN, scriitor cu o voce distinctă în literatura română din Republica Moldova, cunoscut și apreciat pentru delicatețea observației, umorul blând, simțul firescului și discreția unei existențe puse în slujba cuvântului scris.
Născut la 2 octombrie 1942 în satul Vindrei, raionul Torbeevo, Republica Mordovia, Federația Rusă, Victor Prohin a crescut, de la vârsta de trei ani, în satul Lencăuți, din nordul Basarabiei. A absolvit școala medie din Verejeni, raionul Ocnița (1960), apoi Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 1965. După absolvirea facultății, a fost ostaș și ofițer în armată (1965-1966, 1968-1970).
Din 1970, și-a început activitatea redacțională, activând ca redactor la Televiziunea Moldovenească și, între 1970-1972, ca redactor-șef adjunct la revista „Chipăruș”. Între 1972 și 1995, a fost secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Nistru” (devenită ulterior „Basarabia”). Din 1995, a activat ca șef de secție la ziarul „Moldova suverană”, iar din 2002 a fost secretar responsabil la revista pentru copii „Alunelul”. A fost, de asemenea, deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, în perioada 1985-1990, continuând să fie prezent în viața publică și culturală a timpului său.
Victor Prohin a debutat editorial cu volumul „Puiul de stea” în 1969, urmat de cărți care au intrat în memoria mai multor generații de cititori: „Supracotoi” (1970 ), „Orașul fără nume” (1972 ), „Olimpia” (1976 ), „S-a copt frunza” (1979, reeditată în 2008), „Noi doi și bunelul” (1984) și „Dacă ar fi mânzul fotograf” (2002). În 2025, a apărut volumul „Capra cu spații albe: schițe, interviuri, amintiri”.
Scrisul lui Victor Prohin se recunoaște printr-o bunătate rară. El descoperă, cu un zâmbet discret, micile slăbiciuni omenești, transformându-le în materie literară luminoasă. În prozele pentru copii, autorul a știut să păstreze curiozitatea, jocul, candoarea și mirarea; în schițele și textele sale publicistice, a cultivat măsura, finețea detaliului și o ironie caldă, lipsită de ostentație. Nu întâmplător, critica a remarcat la el o voce care nu caută zgomotul, ci adevărul omenesc al gestului simplu. Ion Ciocanu observa, pe bună dreptate, că umorul lui Victor Prohin este „atât de binevoitor, încât pare să se confunde cu elogiul”, remarcând în același timp firea lirică și sentimentală a autorului.
Victor Prohin a aparținut acelei categorii de scriitori care nu și-au construit opera din gesturi spectaculoase, ci din fidelitate față de limbă, față de copilărie, față de cititor și față de o anumită morală a modestiei. În acest sens, Victor Prohin rămâne unul dintre autorii care au dat literaturii pentru copii din Republica Moldova un ton cald, curat, memorabil și înțelepciunea simplă a vieții. Pentru activitatea sa, Victor Prohin a fost distins cu Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii de la Chișinău (2002) și cu Medalia „Meritul Civic” (2025).
Prin dispariția lui Victor Prohin, literatura română din Republica Moldova pierde un autor luminos, un prozator al copilăriei, al umorului binevoitor și al omeniei. Rămân cărțile sale, rămâne amintirea unui scriitor care a știut să transforme simplitatea în expresie artistică și bunătatea în stil. Rămâne memoria colegilor și recunoștința cititorilor care i-au descoperit textele în anii formării lor.
Uniunea Scriitorilor din Moldova transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate, colegilor de breaslă, prietenilor, cititorilor și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit pe Victor Prohin.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină.
Uniunea Scriitorilor din Moldova
27 mai 2026
