In memoriam Vasile TĂRÂȚEANU

Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova anunță cu profund regret stingerea din viață, pe 8 august 2022, a poetului și eseistului Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române.

Scriitorul Vasile Tărâțeanu s-a născut pe 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos, regiunea Cernăuți, Ucraina. A absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea din Cernăuți. Activează în calitate de redactor la ziarul „Zorile Bucovinei” (1969-1981), apoi la Postul de Radio Kiev (1981-1991), redactor-șef (sau director-fondator și editor) al ziarelor românești din Cernăuți: „Plai românesc” (1990-1994), „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, „Junimea”etc. În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. Din anul 2000, a fost președinte al Fundației culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți.

A debutat editorial cu volumul poetic „Harpele ploii” (1981). Au urmat volumele de poezie: „Dreptul la neliniște” (1984), „Linia vieții” (1988), „Teama de înstrăinare” (1990), „Litanii din Țara de Sus” (1995), „Litanii” (1996), „Pământ în retragere” (1999), „Și ne izbăvește pre noi” (1999), „Dinafară” (2003), „Ochean cu cioburi sângerânde” (2005), „Infern personal” (2005), „Aruncarea zarurilor” (2005), „Orizonturi decapitate” (2005), „Degețelul salvator, versuri pentru copii” (2006), „Cimitir ambulant” (2008). A semnat și volume de publicistică: „Iluzii și lanțuri” (2001) și „Stâlpul de foc” (2007).

Vasile Tărâțeanu a fost laureatul mai multor premii importante, inclusiv: Premiul „Mihai Eminescu” pentru poezie la ediția a II-a a Festivalulului „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Uniunii Ziariștilor din Republica Moldova și ziarului „Moldova Suverană”, 1993; Premiul „Bacovia” pentru poezie al revistei „Ateneu” din Bacău, 1995; Premiul „Virgil Tatomir” pentru publicistică al Societății Academice „Titu Maiorescu”, București, 1993; Premiul pentru activitatea poetică și publicistică al revistei „Poesis”, septembrie 1994, Baia-Mare; Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Academiei Române, 1997; Premiul special pentru poezie al Festivalului internațional „Lucian Blaga”, Cluj, mai 1998; Marele premiu pentru poezie „Sfântul Gheorghe” al Societății literar-artistice „Tibiscus” la Festivalul internațional de poezie „Drumuri de spice” din Banatul sârbesc, Iugoslavia, 1999; Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” pentru „Opera Omnia” al Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stanescu”, Ploiești, 2003; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie pe anul 2003.

Teo Chiriac, președinele Uniunii Sciitorilor din Moldova: ,,Poetul, publicistul și editorul Vasile Tărâțeanu a fost unul dintre pilonii de bază ai românismului în dulcea, dar și mult înstrăinata Bucovină. Opera sa poetică, dublată de o prodigioasă activitate culturală, a reușit să transgreseze limite și frontiere, unind pentru totdeauna cele trei orașe românești, atât de dragi sufletului său – Cernăuți, Iași și Chișinău”.

Arcadie Suceveanu: „Vasile Tărâțeanu a fost un poet mesianic, aflat în slujba idealului național în Bucovina, și s-a afirmat atât ca poet, publicist, cât și ca simbol al rezistenței naționale în acel spațiu bucovinean. A publicat numeroase cărți de poezie, iar din lupta lui pentru idealul național s-au născut mai multe cărți de publicistică, între care volumul «Iluzii și lanțuri». Odată cu el dispar mai multe întâmplări și simboluri, care au marcat generația noastră, care în anii ’70-’80 ai secolului trecut s-a format la Cernăuți. Vasile Tărâțeanu, sau Vasilică, precum îi ziceam noi, era mai mult decât un nume, era un epitet, o definiție însemnând: un om viu, făcut din arcuri și scripeți, spirit incoruptibil și de neînvins”. (MOLDPRES)

Mihai Cimpoi: „Vasile Tărâțeanu rămâne în memoria noastră ca un model deontologic de slujire cauzei naționale și cuvântului ce exprimă adevărul. A fost un paznic de far al spiritualității românești la Cernăuți, orașul care mai poartă ecourile pașilor lui Eminescu, punte de legătură cu românii de pretutindeni”. (Centrul Academic Internațional Eminescu).

Dumnezeu să-l primească și să-l odihneascăîn Împărăția Sa.

Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova