ALEXANDRU GROMOV – 100 DE ANI DE LA NAȘTERE

La 22 aprilie 2025 se împlinesc 100 de ani de la nașterea scriitorului, eseistului și traducătorului Alexandru Gromov (1925, Ismail – 2011, Chișinău).

Format între Brăila și București, elev al prestigiosului Liceu „Sf. Andrei”, unde l-a avut profesor pe criticul Șerban Cioculescu, A. Gromov a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1953). În anii celui de-al Doilea Război Mondial, se evacuează în Ural, muncind ca lăcătuș și strungar la o mare uzină metalurgică. Revenind în Moldova, lucrează la ziarul din Durlești (1947-1956); la editurile „Școala Sovietică” și „Cartea moldovenească”; colaborează la „Literatura și arta”, la revistele „Columna”, „Noi”; este secretar de redacție, stilizator la revista „Moldova” (1966-1996). Redactor șef la revista inventatorilor și cercetătorilor „Intellectus”, un timp e redactor-șef la ziarul „Patria tânără”, colaborator al revistei de teatru și cinema „Lanterna magică”. A fost promotor al limbii române corecte prin emisiuni radiofonice și rubrici specializate în presa culturală (rubrica „Infern terminologic” la revista „Limba Română”, emisiunile „Inventica” și „În lumea cuvintelor” la Televiziunea Națională și Radioul Naţional).

Debutează editorial în 1957 cu romanul SF „Taina Luceafărului”, scris în colaborare cu savantul Tadeuș Malinovski – prima lucrare de acest gen în R.S.S. Moldovenească. În deceniile următoare publică numeroase cărți pentru copii și tineri: „Lăstarii răzbat primăvara” (1959), „O vacanță în cosmos” (1962), „Unul pentru toți” (1963), „Ștefan de pe la linia 22” (1965), „Ascensiune” (1967), „Călătorii în necunoscut” (1968), „Continentul enigmelor” (1980) ș.a. Este un autor prolific, cu o activitate remarcabilă și în domeniul publicisticii, jurnalismului și educației lingvistice.

Traducător din rusă, franceză și italiană, A. Gromov a adus în limba română texte de referință ale literaturii universale, printre care „Ciociara” de A. Moravia, „Madame Bovary” de G. Flaubert, „Războiul lumilor” de H.G. Wells, „Emilia Galotti” de G.E. Lessing, „Așa s-a călit oţelul” de N. Ostrovski, „Întâlniri neprevăzute” de frații Strugaţki, dar și proze de Ray Bradbury, Georges Simenon, Pierre Gamarra ș.a.

Activitatea sa a fost încununată cu titlul de Maestru al Literaturii (1995), Medalia „Mihai Eminescu” (1996) și Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2002).

Andrei LANGA (critic și istoric literar): „Prin traduceri din literaturile lumii, prin propria literatură Al. Gromov și-a modelat un stil propriu... Teza cu privire la «magnetismul limbii române» care și-a asimilat-o din fragedă copilărie, l-a susținut spiritual împotriva dogmatismului lingvistic, scriitorul prezentând prin intermediul radioului și presei un curs de lecții privind corectitudinea limbii române vorbite, căutând astfel să încetățenească un lexic și o frazeologie în drept, economie și tehnică... Setea de efort este elementul principal ce stă la temelia creației lui Al. Gromov și această apetență remarcabilă caracterizează personajele cărților sale”.

lon HOLBAN (doctor în științe fizico-matematice): „Alexandru Gromov este omul care cel mai mult a contribuit la procesul de scientificare a societății basarabene postbelice... Scriitorul, vorba lui Eminescu, a adus cunoașterea la cunoștință: a propagat terminologia științifică, a făcut lumii cunoscuți pe mulți dintre oamenii de știință, contribuind prin aceasta la sporirea și aprecierea după merit a potențialului nostru intelectual, crezul domniei sale fiind: «Marea avuție a societății umane o constituie nu numai și nu atât rezervele de bunuri, ci rezervele de energie creatoare». El a pus pe picioare literatura de anticipație; a trezit copiilor interesul către știință, și încă într-un mod foarte atrăgător. Zilele acestea am revenit la lectura cărților scriitorului Al. Gromov, le-am citit cu alți ochi. Am descoperit în ele bijuterii de o rară frumusețe, am constatat iarăși că este un eseist rafinat cu o viziune poetică aparte asupra lumii”.