Fondată in 1920

Anul literar 2019, POEZIE

2 septembrie 2020

POEZIE

Lucia Țurcanu

Ca în fiecare an, poezia a fost genul în care s-a excelat: peste treizeci de cărți noi, scrise de autori din diferite generații/promoții (de la șaptezeciști la postdouămiiști), valorificând formule poetice dintre cele mai diverse (intertextualism ludic, livresc grav, lirism evocativ-elegiac, poezia banalului cotidian, biografism, civism etc.) și structuri prozodice diferite (de la versul alb și lirismul epicizat la structurile clasice tradiționale, nefiind neglijate nici unele forme fixe). În ce privește originalitatea și valoarea estetică, peisajul, de asemenea, arată foarte eterogen: câteva cărți bune și foarte bune, câteva volume competitive, cărți cu sclipiri de poezie, dar și multe pagini publicate doar pentru a satisface orgolii.

Seniorii

Trei cărți excelente. Ghenadie Nicu ne oferă (postum, din păcate) Un link spre nicăieri (Chișinău, Arc, 60 p.; pref. Adrian Ciubotaru), un volum în care accentul se deplasează de pe limbaj pe trăire, poezia înclinând spre formula neoexpresionistă. Este și o răvășitoare premoniție a morții în aceste versuri. Cele două cărți gemene ale lui Emilian Galaicu-Păun, A(II)Rh+eu. Poem / Apa.3D. Poemelnic (Chișinău, Cartier, 72 p. + 72 p.), anunță o schimbare de poetică. Supuse unui proces de decantare, poemele suple de aici sunt filigranul poemelor late de până acum, conținând ațele țesutului viu din toate celelalte cărți, doar că subțiate „până la un fir cu greutate”. Cu cât mai subțiri, cu atât mai electrizante! Cronograful de la Bălțiburg (Iași, Junimea, 134 p.; pref. Lucia Țurcanu) de Nicolae Leahu este o carte cu texte despre texte, un volum de poezie aproape esopică, sibilinică. Cu atât mai mare este plăcerea lecturii, cu cât înaintezi, târâș-grăpiș, prin hrubele poemelor, descoperind și decodând aluziile culturale, jocurile de cuvinte, poantele.

Livresc și sensibilitate. Leo Butnaru este autorul uneia dintre cele mai voluminoase cărți de poezie apărute în 2019 – Excesul de poezie nu dăunează sănătății dumneavoastră (Bistrița, Charmides, 228 p.). Poetul rămâne fidel lirismului gnomic pe care îl practica și în volumele anterioare, referința la faptul de cultură fiind însoțită de note ironice. Și Vitalie Răileanu valorifică subtil faptul de cultură în Apele Adigei. Jurnal veronez (Chișinău, Prut, 76 p.), un jurnal al trăirilor, dominat de un lirism evocativ de sorginte neoromantică.

Civism și religiozitate. Leo Bordeianu publică două volume. Gaura neagră. Scara spre cer (Chișinău, Tipografia „Print”, 78 p.) este un poem despre războiul de pe Nistru, una dintre puținele cărți dedicate acestui moment dramatic din istoria noastră recentă, în care autorul reușește să facă poezie adevărată, chiar dacă abordează o temă ce presupune mai mult angajare civică decât interes pentru estetic. Aripi pentru înălțare (Chișinău, Scara spre cer, 112 p.) conține poezie religioasă, scrisă, cu precădere, în formule tradiționale. Partea originală a cărții trebuie căutată în poemele alcătuite din concentrate metaforice.

Jocurile textului. Igor Guzun ne-a obișnuit deja cu o poezie ce mizează pe jocul cu formele și pe discursul foarte apropiate de sloganurile publicitare, dar conținând poante prin care textele se încarcă de profunzime. În Iubi (desene de Lică Sainciuc; Chișinău, Tipografia „Bons Offices”, 112 p.) găsim și poeme vizuale ce amintesc de ingenioasele pictograme din cărțile lui Șerban Foarță, și jocuri textualiste, și poeme de un laconism percutant.

Forme fixe. În 50 de sonete pentru îndrăgostiții de fantasme (Iași, Princeps Multimedia, 68 p.; pref. Daniel Corbu), Gheorghe Calamanciuc valorifică temele asupra cărora se apleacă și în volumele anterioare: femeia/dragostea, trecerea/moartea, divinitatea, istoria/Basarabia. În sonetele de dragoste, atrag atenția versurile care debordează de senzualitate, iar când scrie despre Basarabia, Gheorghe Calamanciuc nu poate fi decât grav, patetic, invocând ruptura de patria-mamă. Noutatea rezidă în notele ludico-ironice din Sonetele Grădinii. Gheorghe Colțun este cel mai fidel, dar și cel mai prolific autor de haikuuri din Basarabia. În anul 2019, publică patru plachete de haiku: Vultur pe culme (Chișinău, CEP USM, 40 p.) – 111 poeme, în care este respectată structura și tematica haikuului clasic, autorul arătându-se interesat de elementele fragilului; Șezătoare de țesut vise (Chișinău, CEP, USM, 54 p.) – 153 de haikuuri în care se insistă asupra paralelismului dintre natură și elementele umanului; O stea-n rugăciuni (Chișinău, Tipografia „Print Caro”, 40 p.) – 111 haikuuri în care asistăm la autohtonizarea imagisticii specifice speciei; Chirieci cântând jocul miresei (Chișinău, CEP USM, 44 p.) – 125 de haikuuri ce propun o poezie a anotimpurilor și a ritualurilor și muncilor specifice fiecărui anotimp. Haiku îl tentează și pe Dumitru Băluță, care vine cu două cărți. În Cafeaua cu zaț (poeme fractale, adagii) (Chișinău, Pontos, 82 p.), mai ales în grupajul Sensuri de haiku, găsim comprimate metaforice dense, mai ermetizate decât la Gheorghe Colțun, cele mai reușite fiind haikuurile clasice, cu referire la natură. Timpul l-au inventat ceasornicarii (Chișinău, Pontos, 104 p.; pref. Vitalie Răileanu), propune o îmbinarea între poezia realității imediate și cea a faptului de cultură, între versuri și proză, între liric și epic. Uneori, balanța înclină către livresc și în acest caz versurile sunt mai puțin expresive; alteori, civismul, evocarea momentelor de istorie alternează reușit cu trimiterile la déjà-dit.

Lirism și stihialitate. Poemele din Adagio pentru lup (Chișinău, Tipografia „Arva color”, 64 p.) dovedesc înclinarea Ludmilei Sobietsky către lirismul confesiv, apropiat de cel al Leonidei Lari, dar cumva mai „potolit”. Imaginea poetului vine din estetica neoromantică, dialogul cu miturile este grav, solemn. Terținele impresionează prin concentrarea metaforică, expresivitatea rezultând tocmai din această pledoarie pentru laconism. În Femeia cu gust de lapte (Iași, 24 ore, 120 p.; pref. Ioan Holban) de Zina Bivol este dominant lirismul confesiv-meditativ, duios de multe ori, de factură neoromantică. Cele mai reușite par să fie poemele ploii. Cartea Zinei Bivol ar fi avut de câștigat dacă autoarea ar fi redus unele texte, altfel poezia e discursivă și explicită. Apropiată de Zina Bivol, ca sensibilitate și retorică, este Tatiana Afanasiu-Crăciun, o autoare care scoate aproape în fiecare an câte două volume de versuri. Confesiunile din Podium de sticlă (Chișinău, Viața Ta, 104 p.; pref. Victoria Fonari) sunt mai puțin sentimentale decât în cărțile anterioare. Totuși poemele, destul de lungi, sunt liniare, iar imaginile, lipsite de percutanță. Cel de-al doilea volum, Negru-mi este dorul (Chișinău, Viața Ta, 64 p.), conține poeme ale durerii provocate de moartea fratelui, realizate prin imagini tradiționale, cele mai multe apropiate, la nivel imagistic, de poezia Leonidei Lari.

Formule tradiționale. Adoptând prozodia și retorica tradițională, Emilia Plugaru creează texte confesive, pline de lirism, în care se resimt acut ecouri din poezia lui Grigore Vieru. În A sunat aseară mama. Poezii de dor (Chișinău, R.P. Editor, 96 p.; pref. Galina Furdui), motivele centrale sunt: mama care devine tot mai mică sub poverile vieții; mama etalon al frumuseții și bunătății; mamele uitate. Și Gheorghe Doni este un adept al formulelor poetice tradiționale. În Totul e altfel decât știm că este (Chișinău, Pontos, 136 p.; pref. Mihai Cimpoi), temele predilecte ale poemelor sunt iubirea, românismul/românitatea, virtuțile umane, limba. Picături de rouă binefăcătoare. Catrene (Chișinău, Tipografia „Reclama”, 124 p.), de Ion Diordiev, conține versificări moralizatoare despre vicii umane, politicieni și politică, trecerea implacabilă, în care morala e mult prea la suprafață.

Cărți „cu proptele”. N-am îndrăznit (Chișinău, Tipografia „Print Caro”, 54 p.) este al cincilea volum al Anei Bodrug, pe care nici măcar cele patru cuvinte însoțitoare nu îl ajută să fie competitiv. Alegând versificația clasică tradițională ca formă de exprimare poetică, autoarea nu reușește să mențină ritmurile, rezultând o serie de carențe la nivel de prozodie. Și greșelile stilistice sunt multiple. Din cele 117 pagini ale volumului Raisei Plăieșu, De la șapte ani încoace. Versuri creștine (Chișinău, Tipografia „Reclama”, 117 p.), doar 47 sunt cu poezii, celelalte fiind umplute cu „aprecieri” ale cititorilor (până și impresii de pe Facebook!) și fotografii. Și aici sunt greșeli de exprimare și mai multe cazuri de prozodie defectă.

În anul 2019 au mai apărut volumele de poezie Iubesc și povestesc (Chișinău, Uniprint), de Petre Popa, și Nedumeriri (Chișinău, Arc) de Anatol Bârsa, dar nu am avut acces la ele.

Debutanți

Începătorii maturi. Volumul Miere pentru toate exponatele (București, Tracus Arte, 62 p.) de Artiom Oleacu, câștigător al premiului „Budila-Express” în cadrul concursului de debut în poezie Alexandru Mușina – 2019, conține o poezie a spațiului postsovietic, în care realitățile sunt prezentate prin intermediul unui dialog continuu între două personaje devenite marca distinctă a poeziei lui Artiom Oleacu: Artiom și Artiom cel Mic, dezvăluindu-ni-se în acest fel crâmpeie de viață alcătuite din secvențe-cioburi ale realității brute, care, alăturate în cele mai neașteptate moduri, devin foarte expresive. În Frontiere desenate în aer cu pumnul (București, Eikon, 62 p.), Rodica Gotca face o poezie a nostalgiilor, a dorului pentru cei pierduți. Sunt evocate ființe dragi trecute dincolo, fără a se cădea în sentimentalisme; atitudinea e mai curând contemplativ-meditativă. E și o poezie a lucrurilor apoetice încărcate de afectivitate în această carte. Poezia din volumul Veronicăi Ștefăneț scrum (București, Casa de Editură Max Blecher, 92 p.), câștigător al celei de-a noua ediții a concursului anual de debut în poezie organizat de Casa de Editură Max Blecher, impresionează prin ritmul sacadat al frazei, prin imaginile aparent banale, dar construind un univers plin de frustrări, suferințe nespuse, regrete. Cu cât mai laconice, cu atât mai percutante sunt imaginile din scrum, o carte a dramelor urbane, a unei lumi mistuite de propriile neîmpliniri. Spre deosebire de ceilalți debutanți ai anului 2019, Dan Negară, în Triphopuri (București, Paralela 45, 82 p.), se distanțează de ceea ce numim poezia banalului cotidian și face o poezie a profunzimilor, a emoțiilor sugerate, nu declarate, a sinelui dezvăluit cu discreție. Emoționează textele cu tentă civică, în care este evocată istoria noastră recentă prin dramele unor persoane concrete. Chiar și poemele în care dominanta pare să o constituie banalul cotidian, se produce, în final, înclinarea către metafizic, iar această trecere firească a banalului în metafizic constituie latura puternică a poeziei lui Dan Negară.

Poezie și chanson. Vitalie Colț este un debutant mai neobișnuit pentru peisajul literar din Basarabia, prin faptul că valorifică, în Pacea din Transnistria (București, Casa de pariuri literare, 58 p.), o temă aproape neexplorată de poeții de aici – drogurile, făcând uz de structuri poetice mai puțin obișnuite – cele ale chanson-ului. O bună parte din carte este rezervată poemelor detenției, Vitalie Colț manifestându-se ca un bun observator al sordidului, derizoriului, marginalului.

Laconism și inițiere. Cartea lui Artur Cojocaru un cap pentru un coș de gunoi (București, Tracus Arte, 60 p.), câștigătoarea premiului „Budila-Express” în cadrul concursului de debut în poezie Alexandru Mușina – 2019, se remarcă prin structura bine gândită, grupajele volumului conturând imaginarul de interes al celui mai tânăr debutant: familia, copilăria și inițierea. Dezvăluind ritualuri cotidiene ale inițierii, autorul se arată bun în crearea imaginilor dure și laconice, care definesc atrocitatea lumii.

Tradiționalisme. Atuul versurilor din Galben crud (Chișinău, ARC, 136 p.), de Vasile Botnaru, este muzicalitatea. Fără paginile finale, cu aforisme, cartea ar fi avut numai de câștigat.

Versificări naive și sentimentalisme. Încurajate de prefațatori, debutantele Elena Zaițev (Înveșmântează-mă în toamnă, Chișinău, Pontos, 116 p.; pref. Marcela Mardare), Sabina Cojocaru (Lentila timpului, București, Ro.cart, 76 p.; pref. Radulian Tatu; postf. George Călin), Veronica Bumbu (A tainei plăsmuire, București, Ro.cart, 138 p.; pref. Lidia Grosu) fac exerciții de versificare irelevante, valorificând imagini clișeizate pentru a-și crea așa-zisele meditații lirice.

Antologii

Antologiile de autor apărute în 2019 sunt parte din două colecții durabile: Primăvara poeților, de la Editura Arc (Aureliu Busuioc, Luceferi peste creste, selecț. și pref. Eugen Lungu; Dumitru Matcovschi, Evantai, selecț. și pref. Lucia Țurcanu), și Antologia unui autor, de la Editura Știința (Iulian Filip, Somnul plin de pasageri; Ion Hadârcă, Ulyssemne).

Dumitru Crudu continuă să promoveze poeții tineri. În 2019, realizează antologia Unsprezece tineri poeți din Chișinău, care „adună între copertele sale, conform antologatorului, tot ce are mai valoros poezia foarte tânără din Chișinău”.

Seria Cartier de colecție de la Editura Cartier este completată cu o antologie de Alina Purcaru și Paula Erizanu, Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990-2019), în care sunt incluse și patru autoare de la Chișinău: Irina Nechit, Maria Șleahtițchi, Liliana Armașu, Moni Stănilă.

Cartea poeziei 2019 (Arc, 160 p.), realizată și redactată de Liliana Armașu, propune, cred, cea mai exigentă selecție dintre toate cele șase ediții ale Cărții poeziei apărute până acum. Sunt 35 de poeți, aranjați cronologic, de la Vasile Romanciuc la Vasile Gribincea, plus o istorie în imagini a literelor de la Chișinău. Selecția ne ajută să observăm ușurință diversitatea tematică și diferențele de scriitură în poezia actuală din Basarabia, iar afirmația pe care o face Liliana Armașu în prefață (intitulată grăitor Cărți multe, poezie puțină) poate fi concluzia pentru anul poetic 2019: „…am impresia că, pe an ce trece, se scrie tot mai puțină poezie. În mod paradoxal, cu cât mai multe și mai groase volume de versuri se tipăresc, cu atât pare să fie mai incertă calitatea poeziei însăși”.

Traduceri

Anul 2019 a fost favorabil traducerilor din limbi slave: Leo Butnaru traduce din rusă poezia lui Anatoli Mariengof, în Sfera de sticlă (Iași, Alfa); Irina Nechit ne propune o carte a poetei bulgare Aksinia Mihaylova, Descheierea corpului (București, Tracus Arte, 90 p.); Ivan Pilchin vine cu antologia Insula timpului. 4 poeți ruși din Ucraina și Rusia (București, Tracus Arte, 114 p.; pref. Maria Pilchin); Veronica Ștefăneț și Victor Țvetov adună în Antologia poeziei ruse contemporane. Tot ce poți cuprinde cu vederea (București, Paralela 45, 226 p.; pref. Alexandru Vakulovski) 17 poeți de limba rusă din spațiul postsovietic.