Muzeul Literaturii Române „M.Kogălniceanu” (la începuturi Muzeul Republican de Literatură din RSSM) a fost întemeiat din iniţiativa Uniunii Scriitorilor din Moldova, prin hotărârea Sovietului de Miniştri al RSSM din 10 februarie 1965. Muzeul şi-a început activitatea la 1 aprilie acelaşi an în incita Uniunii Scriitorilor din Moldova. În 1983 Muzeului i s-a conferit numele scriitorului şi savantului enciclopedist Dimitrie Cantemir, transformat în 1991 în Centrul Naţional de Studii Literare şi Muzeografie „M.Kogălniceanu”, iar în 1997 în Muzeul Literaturii Române „M.Kogălniceanu”. Muzeul a fost creat în scopul de a descoperi, aduna şi conserva valorile scrisului românesc din întreg spaţiul românesc.

Spre deosebire de alte instituţii similare de cultură, ce s-au întemeiat în baza unor colecţii ori fonduri deja existente, Muzeul Literaturii Române a început efectiv de la zero. De aceea, chiar din primele zile muzeografii, animaţi de Gheorghe Cinclei, directorul fondator al Muzeului, au purces la o amplă muncă de depistare şi colectare de manuscrise, cărţi rare, ediţii princers, periodice ş.a. dovezi de literatură şi cultură, care permit reconstituirea istoriei literaturii române de la începuturi şi până în zilele noastre. În acest scop au fost întreprinse numeroase expediţii de identificare şi colectare în întreaga republică, dar şi în Cernăuţi şi Odessa (Ucraina). În prezent, patrimoniul Muzeului Literaturii Române numără peste o 100 de mii de unităţi muzeistice: manuscrise, cărţi, periodice, artă plastică (portrete, busturi, ilustraţii,şarje), imprimări, fotografii şi obiecte rămase de la scriitori. Muzeul, prin fondul de mare valoare istorică, documentară şi literară pe care îl deţine, oferă un bogat material documentar pentru studii, comunicări, care este destinat cercetătorilor din domeniu, iar publicului larg sub formă de expoziţii patrimoniul îi oferă mărturii asupra istoriei literaturii române şi procesului literar contemporan.

Colecţii:

1. CĂRŢI. Este cel mai bogat fond, şi numără peste 22 de mii de volume din sec. XVI-XXI, cu caracter religios şi laic. Cea mai veche carte este opera Sfântului Dionisie Areopagul apărută în 1572, în limba latină, având titlul BE ATI DIONYSII AREOPAGITAE MARTYRIS INGLYTI; Lvgdvni. Alte ediţii cu caracter religios : EVANGHELIE UCITELINOE (Evanghelie de învăţătură), tipărită sub supravegherea mitropolitului Petru Movilă în 1637 la Lavra Pecerska, Kiev; SISTIMA RELIGIEI MUHAMEDANE de D.Cantemir, apărută la Sanct-Petersburg, 1722; ANTOLOGHIONUL CE SĂ ZICE FLOAREA CUVINTELOR, Iaşi, 1755; KAZANIE, Râmnic, 1781-1782 (reproduce aproape integral textul „Kazaniei” lui Varlaam de la 1643); LITURGHIE, Chişinău, 1815 ş.a. În mare, această colecţie e valoroasă prin ediţii bibliofile şi cărţi ale scriitorilor noştri clasici apărute în timpul vieţii lor: D.Cantemir, ISTORIA IMPERIULUI OTOMAN (în germană), Hamburg, 1745; M.Kogălniceanu, ISTORIA VALAHIEI,A MOLDOVEI ŞI A VALAHILOR TRANSDANUBIENI (în limba franceză), Berlin, 1937; Al.Donici, FABULE, Iaşi, 1840; B.P.Hasdeu, IOAN VODĂ CEL CUMPLIT, Bucureşti, 1865; V.Alecsandri, DUMBRAVA ROŞIE, Bucureşti, 1872; C.Negruzzi, PĂCATELE TINEREŢILOR, Bucureşti, 1872 ş.a.
2. MANUSCRISE. Colecţia de manuscrise numără peste 22 mii de unităţi.. Dintre manuscrisele de epocă se remarcă varianta necompletă a romanului popular VARLAAM ŞI IOASAF din sec.XVIII, care a fost achiziţionat în 1965. Manuscrisul a fost depistat în anii 1930 la mănăstirea Vărzăreşti şi a fost copertat în 1926 la Tipografia Liceului Industrial din Chişinău.Textul e un fragment dintr-o culegere de „vieţi ale sfinţilor”. O incontestabilă valoare are caietul cu versuri al lui Al.Mateevici, în care e inserat celebrul poem LIMBA NOASTRĂ, devenit imn, precum şi scrisorile acestuia, trimise de pe front soţiei. Majoritatea manuscriselor însă aparţin scriitorilor contemporani: Liviu Deleanu, Nicolai Costenco, George Meniuc, Liviu Damian, Vladimir Beşleagă ş.a. Muzeul mai deţine şi cărţi-manuscris în limbile română şi slavonă,mai multe zapise de la sfârşitul sec.XVIII.
3. PERIODICE. Colecţia numără aproximativ 20 mii de unităţi de periodice apărute după 1940. Periodice din sec. XIX şi din prima jumătate a sec.XX se înregistrează mai puţine şi sunt disparate. Dintre cele mai importante piese, menţionăm primele numere din MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA, care apare în 1845, sub redacţia lui A.Treboniu Laurean şi N.Bălcescu; COLUMNA LUI TRAIAN, revistă editată de B.P.Hasdeu în 1870; GAZETA BUCOVINEI pe anul 1892, ce conţine un bogat material despre tradiţiile şi obiceiurile românilor bucovineni; VIAŢA ROMÂNEASCĂ, apărută sub conducerea cunoscutului scriitor şi om politic Constantin Stere în 1906 la Iaşi; GÂNDIREA din anii 1921-1931, la care au colaborat importanţi scriitori şi oameni de cultură din întreg spaţiul românesc. Periodice apărute în perioada interbelică în Basarabia: VIAŢA BASARABIEI (Chişinău), CUGET MOLDOVENESC (Bălţi), SOLIDARITATEA (Soroca), BUGEACUL (Bolgrad) ş.a.
4. ARTE PLASTICE. Colecţia numără circa 1800 de portrete ale scriitorilor clasici şi contemporani, grafică de carte, sculpturi (busturi ale scriitorilor clasici) ş.a. Printre piesele de mare valoare se numără stampa „EMINESCU-ARBORE” de Aurel David, portretele mai multor scriitori clasici şi contemporani (D.Cantemir, M.Eminescu, Ion Creangă, V.Alecsandri, Al.Mateevici, Al.Donici, Gr.Vieru, S.Vangheli, Al.Marinat) executate de pictorii Aurel David, Mihai Grecu, Igor Vieru, Elena Bontea ş.a. Colecţia e inestimabilă prin ilustraţii la opera lui M.Eminescu, V.Alecsandri, Gr. Vieru, S.Vangheli de graficieni cunoscuţi ca Gr. Vrabie, Igor Vieru ş.a.
5. Deşi azi cunoaşterea este mai importantă decât cercetarea, Muzeul Literaturii Române pe tot parcursul de existenţă, îşi valorifică patrimoniul documentar-literar prin simpozioane ştiinţifice, medalioane şi printr-o vastă activitate expoziţională. Anual sunt organizate 20-30 de expoziţii care valorifică şi popularizează valorile literare clasice şi contemporane. Doar în ultimii ani, procesul de cercetare s-a fructificat cu editarea următoarelor volume:
   1. Vârfu nalt al piramidei.Volum dedicat lui M.Eminescu, Ch.,2001.
   2. Muzeul Literaturii Române.Pliant.,Ch.,2002.
   3. Gh.Ghibănescu. Note şi impresii din Basarabia. Selecţie, note şi studiu introd. V.Nazar, Gh., 2001.
   4. Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia din 1812-2006, Ch.,2007.
6. Muzeul deţine şi un fond documentar de fotogragii ale scriitorilor clasici şi ale celor contemporani, imprimări audio şi video ale vieţii literare şi activităţilor Uniunii Scriitorilor.

APRECIERI.

«Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” azi are statutul de adevărat centru literar, de „bancă” de date istoriografice şi culturale. Fondul de cărţi, manuscrise, facsimile, fotografii, documente – toate de o inestimabilă valoare artistică – oferă cercetătorilor multiple posibilităţi de documentare şi iniţiere în procesul literar basarabean. La dispoziţia celor interesaţi se află documente şi file îngălbenite, ce poartă mărturia unor „fapte” literare de odinioară, amprenta fizică a unor spirite tutelare ale literaturii române sau a unor scriitori „de serie”, lucrarea de zi ci zi ce acţionează „maşina literaturii...”, iar sutele de expoziţii aniversare, simpozioane, serate, medalioane, organizate şi prezentate cu competenţă de colaboratorii Muzeului, întreţin climatul cultural, viaţa literară de la Chişinău»

Arcadie Suceveanu